Autor: Sorina Bujarov
A trăit în „inconștiență” mai bine de jumătate din viață. Totul din cauza drogurilor, pe care le-a încercat pentru prima dată la vârsta de 14 ani. Spune că circumstanțele au fost de vină, iar faptul că printre prietenii pe care-i avea era și un doctor ce îl asigura cu medicamentele care îi alimentau dependența, a complicat și mai mult situația. Deși și-a conștientizat devreme problema – la doi ani de consum, nu a reușit să stea departe de droguri pentru mult timp, stupefiantele furându-i din viață 22 de ani.
A încercat prima doză de droguri încă în adolescență. Nu problemele au fost cele care l-au împins spre acest pas, ci prostia, spune Andrei (n.s) – un bărbat în vârstă de 50 de ani din Bălți. Povestea lui este renumită în comunitatea consumatorilor de droguri, el fiind unul dintre puținii care au reușit să renunțe la stupefiante de sine stătător, fără ajutorul vreunei terapii. Asta însă cu mult greu și după mai multe încercări eșuate, despre care bărbatul nu iubește să își amintească.
„Am început dintr-o prostie să fac ceea ce făceau prietenii mei, fără să mă gândesc la consecințe. Făceam parte dintr-o gașcă de băieți respectați în oraș, cu părinți care dețineau funcții înalte în Municipiu, iar drogurile erau pentru noi o formă de a ne relaxa. Peste doi ani, când au început primele dureri, am conștientizat că trebuie să renunț, dar așa și nu am reușit mulți ani la rând”, povestește Andrei.
De unde făcea rost de droguri un copil de 14 ani? De peste tot, spune bărbatul. În acea perioadă, prin anii 80, moldovenii creșteau cânepă și mac în grădină fără să-și dea seama că adolescenții se „delectează” cu aceste plante, punându-și în pericol sănătatea și chiar viața. Alteori Andrei împreună cu prietenii își injectau medicamente aduse de către prietenul lor – un medic angajat la o unitate militară din apropiere. Acesta îi asigura cu preparate, deși singur nu consuma. Mai mult, povestește Andrei, medicul nici măcar nu a încercat să-i oprească sau măcar să le explice la ce poate duce consumul de substanțe interzise.
█ Câți bani cheltuie Republica Moldova pentru a ține sub control cele mai periculoase infecții
„Era medic militar și era mai mare decât noi. El nu consuma, dar ne aducea nouă când ceream… apelam la el când nu mai aveam alte surse de unde să găsim substanțe. În general, erau ușor să găsești droguri în acea perioadă. Când am ajuns în armată, comunicam doar cu doctorițele care aveau acces la medicamente – acesta era criteriul de bază după care alegeam femeile. Vroiam ca ele să mă asigure cu droguri, ceea ce și făceau”, mărturisește bărbatul.
A consumat droguri mulți ani la rând, în acest răstimp încercând fără succes de mai multe ori să renunțe la viciul care-i distrugea viața. În tinerețe a crezut că se poate salva de droguri doar dacă se abține să le consume, însă nu a putut să suporte durerea cauzată de lipsa de substanțe în organism. Între timp și-a pierdut o bună parte dintre prietenii din copilărie, iar familia nu-l mai privea cu aceiași ochi. Pe atunci dependența de droguri nu era privită ca pe o boală, ceea ce și este de fapt, iar autoritățile se gândeau mai mult cum să-i pedepsească pe consumatori, decât să-i trateze.
Andrei s-a decis definitiv să renunțe la acest viciu la vârsta de 37 de ani. Atunci și-a dat seama că viața lui stagenază mult. În timp ce colegii lui de școală reușise să întemeieze familii, să termine universitatea și să se angajeze la muncă, el continua să trăiască doar cu plăcerea amăgitoare a drogurilor. „Lupta cu drogurile e foarte asemănătoare cu lupta cu sentimentele, e greu să o câștigi. Deși creierul îți spune că tu trebuie să faci un lucru, întregul corp te îndeamnă să faci contrariul. În cele din urmă m-am decis să merg la un centru de reabilitare din Rusia, acolo unde pe parcursul unui an am urmat așa numita terapie prin efort fizic". Consumatorii erau puși la muncă grea în câmp și nu le era permis să consume droguri. E o terapie inumană cu care nu sunt de acord, deși eu am fost singurul din colegii mei care a dus-o până la capăt. Durerea era insuportabilă, eu – bărbat în toată firea, mă ascundeam în colțuri și plângeam. Nu așa faci un om să renunțe la droguri”, afirmă bărbatul, acum în vârstă de 50 de ani.
█ Moldova trebuie să mărească bugetul pentru controlul infecțiilor periculoase, greu de controlat
După cursul de terapie prin efort fizic Andrei a revenit în țară și a încercat să-și caute o ocupație care l-ar fi făcut să uite de droguri, dar și de cele trăită la Centrul de Reabilitare din Sank-Peterburg. Așa a ajuns voluntar la un ONG din Bălți care luptă pentru drepturile personaelor cu HIV și a consumatorilor de droguri. Inițial monitoriza programul de schimb de seringi, după care s-a angajat oficial în cadrul ONG-ului. Astfel a început să-și câștige pâinea ajutându-i pe cei care încă se luptau cu dependența de stupefiante. Face acest lucru de aproape 12 ani și spune că va continua să lupte pentru ca consumatorii de droguri din Moldova să aibă acces la serviciile care le poate salva viața.
„Munca m-a ajutat să renunț la droguri. Am început să mă implic activ în activitățile ONG-ului și am trecut mai ușor peste acea perioadă. Acum există mai multe posibilități ca consumatorii să renunțe la viciu, principalul este ca pe viitor statul să nu-i lase pradă drogurilor, pentru că într-adevăr au șanse la viață. Programul de reducere a riscurilor prevede cele mai umane și eficiente activități în lupta cu dependența, de aceea el trebuie să aibă continuitate în țara noastră”, afirmă Andrei, care de 13 ani nu a mai consumat substanțe interzise.
În opinia lui Andrei, investind în programele destinate consumatorilor de droguri, statul investește în propria economie. Argumentele – „dacă investești în activitățile care pot salva un consumator de droguri de la dependență, ulterior acest om va putea să se angajeze, să plătească impozite și să contribuie la dezvoltarea țării”.
Precizăm că peste doi ani însă Republica Moldova va trebui să preia în totalitate finanțarea serviciilor de prevenire și reducere a riscurilor de infectare cu HIV/SIDA. Până atunci autoritățile trebuie să identifice atât resurse bănești, dar și să elaboreze mecanismele necesare pentru întreținerea serviciilor menite să prevină răspândirea virusului imunodeficienței umane în rândul populației țării.
Datele oficiale arată că în țara noastră aproximativ 10 mii de oameni au fost diagnosticați cu virusul imunodeficienței umane (HIV). În 2014 de exemplu, numărul cazurilor de HIV era de aproximativ 9.400, asta în timp ce în anii precedenți numărul celor afectați era de cel mult opt mii.
█ Articole relaționate:
HIV devine mai agresiv. Virusul dezvoltă boala SIDA în doar trei ani de la infectare