Când vorbesc uneori cu unii responsabili de domeniul sănătății, dar chiar și cu unii doctori, am impresia că discut cu extratereștri. Este exact ca în bancul despre furtul unei biciclete. „Bună ziua, doamnă. Feciorul dumneavoastră a comis un furt și dacă nu-mi va restitui paguba, voi fi nevoit să mă adresez organelor de resort. Și femeia, pentru că nu a înțeles ce i-a zis omul, l-a rugat să-i vorbească în limba ei. Și el i-a explicat: „Bună ziua mătușă. Băiatul niatale ni-o furat nie lisapetu și dacă n-o să mi-l întoarcă, o să-l dau la poliție”.

Apoi iată așa-i și cu mulți funcționari, responsabili, doctori, etc. Moldovenilor le place să vorbească tare încurcat, alambicat. Nu știu de ce se întâmplă așa – pentru că noi suntem încâlciți la minte, pentru că nu știm limba română și nu putem să ne exprimăm gândurile ori, pentru că nouă ni se pare că dacă vorbim foarte complicat, vom părea tare deștepți.

Am avut astăzi o discuție pe această temă cu directorul adjunct de la CNSP. Mi-a reproșat că redacția noastră a interpretat greșit opinia unui specialist de-al lor și nu e de-acord cu ce am publicat, și că ne-au trimis alt text, etc, etc. Întrebarea mea a fost firească „Ce anume am interpretat greșit?” În afară de faptul că ne-am ciondănit la telefon, nu am înțeles ce totuși am interpretat greșit. Deci, ne-am despărțit pe note nu tocmai optimiste și cu amenințarea „Gata, noi cu voi nu mai colaborăm. Ne-am pierdut încrederea”. De altfel, nu sunt nici primii și nici ultimii care reacționează astfel. Doar că atunci când chiar greșim, refacem. Când nu greșim, dar scriem cu alte cuvinte decât cele pe care le știu funcționarii, nu refacem.

La ce vreau să ajung? Opinia specialistei se referea la infecțiile nosocomiale. Mai simplu ar fi infecțiile pe care le poate lua un bolnav în timp ce se află internat într-un spital. În mod normal nu ar trebui să se întâmple, dar cum noi n-avem ori una, ori alta, se întâmplă foarte des să ne infectăm. Conform normelor, aceste infecții trebuie raportate de către medici ca, bineînțeles, ulterior să se ia măsuri sau să poată fi prevenite. În Moldova, doctorii fac foarte rar acest lucru, prin urmare e sub-raportare. Se întâmplă din varii motive. De exemplu, directorii de spitale spun că nu au un specialist epidemiolog care să le monitorizeze. CNSP-ul spune că nici măcar asta nu e problema, deși recunoaște că specialiști într-adevăr nu-s.

Parcă nimic complicat și totuși… Ceva noi nu am înțeles cum trebuie, dar noi nu vă putem spune ce anume nu ați înțeles, pentru că cel mai probabil nu știm cum să vă explicăm ca să înțelegeți. Eu asta am dedus.

Când un jurnalist ia o opinie, e bine să știți dragi responsabili de la sănătate, că el nu o ia s-o țină sertar sau să i-o povestească iubitului, iubitei, etc. El se documentează. Respectiv, ceea ce-i spuneți urmează să fie șu publicat. La modul practic asta înseamnă următorul lucru – jurnalistul v-a sunat, v-a întrebat, v-a descusut, a transcris ceea ce i-ați vorbit, a editat/redactat gândurile dumneavoastră. Dacă v-ați înțeles să trageți cu ochiul peste text, el o să vi-l dea, dar nu e obligat. O face din politețe și din nevoia de a se asigura că nu a înțeles/interpretat ceva greșit. Asta nu înseamnă că dumneavoastră interveniți în text, mai scrieți odată gândurile și după asta îl expediați redacției. Chiar nu înseamnă.

Așa s-a întâmplat și cu opinia specialistei de la CNSP care ne-a explicat ce e cu aceste infecții nosocomiale și de ce în toată lumea ele-s așa de multe în spitale, dar la noi, nu. Mari redactări în textul pe care l-am primit, după ce noi l-am redactat, nu au fost. Ba din contra, unele fraze chiar nu le-am înțeles. Și dacă nu le-am înțeles eu, sunt sigură că nici alții.

De exemplu: „Factorii de risc a IAAM sunt atât asociați cu pacientul dependenți de starea organismului (gravitatea bolii de bază, vârsta, maladii concomitente, etc.), cât și cu asistența medicală, dependentă de mediul spitalicesc.”

Dacă cineva o înțeles ceva din fraza asta, eu voi fi doar bucuroasă. Nu am înțeles-o. Am putut doar să presupun și s-o „traduc” în felul următor.

„Riscul de a lua o infecţie în spital depinde de starea organismului pacientului (gravitatea bolii, vârsta, maladiile de care mai suferă, etc)”, dar și de condițiile în care este acordată asistenţa medical în spital”.

Dacă eu am „tradus” greșit formularea întortocheată a specialistului, atunci să vină altul și să explice într-o limbă simplă ce au avut în vedere.

Deci, când suni unui jurnalist și-i spui că el a greșit sau a înţeles greșit o informație, trebuie să-I explici pe puncte ce a greșit și să folosești cuvintele pe care el le înțelege. Și, apropo, nu doar jurnalistului trebuie să-I explici aceste lucruri. Niciodată nu veți putea transmite un mesaj, oricât de mult v-ați strădui, dacă veți folosi în vorbire cuvinte, termeni sau fraze sofisticate.

Oamenii nu sunt datori să știe termenii medicali pe care-i cunoașteți dumneavoastră. Obligația de a-i „traduce” e a specialistului care a învățat și înțelege despre ce vorbeşte.

Și încă ceva. Nu ne mai șantajați că noi cu voi nu mai colaborăm, nu ne întrebați dacă vrem sau nu să fim prieteni cu dumneavoastră, nu ne amenințați că nu veți mai publica rapoarte, comunicate, etc. Dragii noștri doctori, responsabili de domeniul sănătăţii, noi cu voi nu trebuie să fim prieteni așa cum înțelegeți voi prietenia. Și dumneavoastră și noi suntem la serviciu și avem obligația să ne facem meseria. Misiunea noastră este să informăm, să vă batem la cap, să vă cerem informație, să vă adresăm un milion de întrebări, să vă traducem mesajele, dacă vreți ca oamenii să le înțeleagă cu ce vă ocupași. Și ar trebui să ne fiți recunoscători pentru asta. Noi nicidecum nu suntem obligaţi să vă trimitem textele spre aprobare, corectare, avizare, etc. Voi sunteți responsabili în primul rând de ceea ce vorbiți și aveți obligația conform legii să oferiți aceste informaţii oamenilor. Voi, specialiștii, și nu serviciul de presă. În caz contrar vom avea de suferit în egală măsură, iar voi veți trebui și să răspundeți pentru inacțiuni.

De asemenea, nu sunteți în drept să ne dictați care subiect e de interes public și care nu. Există foarte mult subiectivism în această abordare. Vreți să colaborăm, să ne înțelegem, să le oferim oamenilor informaţii corecte, să-i educăm, atunci vorbiți, dragii noștri, colaborați, fiți deschiși, nu fiți struți, explicați de 10, 100, 1000, un milion de ori, dacă trebuie.  Doar așa vom ajunge să ne înțelegem unii pe alții. Nu ne priviți de la înălțime, că se poate întâmpla să cădeți și să deveniți ca noi, muritori de rând.

În concluzie, e treaba voastră dacă vreți ori nu să colaborați cu noi, jurnaliștii de la Sănătate INFO. Noi rămânem deschiși în continuare și vom depune toate eforturile să informăm, să înțelegem, să criticăm, că răscolim tot ce se întâmplă în domeniul sănătății.