Viața este un joc dur și halucinant. Înseamnă salturi cu parașuta, risc, înseamnă să cazi și să te ridici, alpinism, voința să ajungi în punctul cel mai înalt și mereu să simți ardoarea de a înainta. Sunt o persoana care îmi trăiesc viața așa cum vine ea, pe unde frumos, ușor, uneori prin greutăți atât fizice cât și spirituale.
Fiind studentă în ultimul an la USMF,,N.Testemițanu'” pot să spun ferm că fac ceea ce doresc și ceea pentru ce trăiesc. Greul nu a fost niciodată un obstacol pentru mine. Mereu am încercat să mă manifest. Consider că nu este o tragedie să nu îți atingi scopul, ci este o adevărată tragedie să nu ai niciun scop în viață. Stilul meu de viață îl pot defini prin câteva noțiuni ca: Medicină, Omenirea, Ajutor, Muncă. Împletindu-se acestea definesc scopul vieții mele - de a avea un rol in societate, cel de Doctor.
Viața de student e extrem de grea din mai multe puncte de vedere, atât fizice - ca lipsă de somn, odihnă, alimentație corectă și la timp, cât și emoționale - stres la examene, lipsa timpului pentru viață personală, financiare - în cazul în care ai bursă, te poți considera un norocos, indiferent cât primești. Astfel am găsit un refugiu sau mai bine zis o soluție pentru toate acestea. Am început să muncesc. Inițial la spital în Departamentul de Medicină Urgentă, ca asistentă medicală. Lucru greu, preponderent gărzi nenumărate cu mulți pacienți, fiecare cu suferințele sale, care vrea sa fie auzit.
Aveam câteva gărzi pe săptămână, dimineața colegele mele de serviciu mergeau acasă, eu mergeam la ore în grabă să nu am absențe la facultate. Ziua continua cu ore conform orarului stabilit, lecții teoretice și ore practice care se prelungeau până după amiază. Epuizată de puteri, dar nu de interes, interacționam cu colegii, cu doctori și cu pacienții învățând lecția nouă. După ore mergeam la ,,ulipan” curs de limbă ebraică. De trei ori pe săptămână. Ajugeam seara târziu acasă și mă pregăteam pentru următoarea zi. Astfel am trăit un an când mi s-a propus să fiu asistentă medicală pe mașina Salvării. Anterior, am absolvit școala de Medicină Urgentă SMURD din Tîrgul Mureș, deci, propunerea am acceptat-o fără ezitare. Munceam la două servicii. Serviciul medicină urgentă m-a familiarizat cu alt aspect al medicinei, cel de a acționa prompt, corect și eficient. Foarte multe solicitări de diferit grad de complicație și risc... Îmi place atmosfera și atitudinea care o am la serviciu. Îmi dezvolt logica medicală, sistematizarea clinică medicală și abilitățile practice necesare pe care trebuie să le aibă nu doar asistentul medical, dar orice doctor.
Angajarea în câmpul muncii, fiind încă pe băncile universității, asigură nu doar acumularea unui bagaj enorm de cunoștințe, dar și experiența necesară pentru a activa. Eu consider că e absolut necesar ca studenții mediciniști să se angajeze. Doar astfel se pot forma ca doctori. De asemenea, accept propuneri de schimb de experiențe peste hotare sau interdisciplinare, voluntariat. Cred că nu vârsta maturizează un doctor, ci experiențele pe care le-a trăit.
Nu poate fi considerat inutil timpul petrecut pentru a bate într-un zid sperând să-l transformăm într-o ușă. Orice ușă poate să ți deschidă spre noi desăvârșiri. Succesul este suma unor eforturi mici , repetate zi de zi ... „Eu pot” este răspunsul meu la toate provocările.
