Autor: Irina Papuc
Ministrul Sănătăţii rămâne optimist, indiferent de circumstanţe. Șeful de la Sănătate promite că vom avea schimbări în termeni record în acest domeniu. Vedeţi în acest interviu când urmează să fie anunţată o licitaţie pentru instituirea parteneriatului public-privat la Institutul Oncologic, prin ce metamorfoză vor trece spitalele raionale în următorii ani, precum şi care sunt specialităţile din medicină prioritare în următorii ani pentru autorităţile din sănătate.
Domnule ministru, aţi menţionat de mai multe ori despre externalizarea serviciului de alimentaţie în spitale. Explicaţi-ne cum anume va avea loc acest lucru, câte spitale adoptă reforma? Este adevărat că un singur agent economic va presta servicii de catering pentru o serie de spitale?
Externalizarea serviciilor nemedicale sunt întârziate cu aproximativ 15 ani. Pe parcursul acestor ani am pierdut în calitate, deoarece directorii, dar şi medicii sunt pregătiţi pentru a stabili diagnostice şi a administra tratament, şi nu pentru a se ocupa de procurarea şi gătirea produselor alimentare. Furnizorii au profitat de acest lucru şi s-au asigurat ca în spitale să ajungă produse de cele mai proastă calitate – mucede, ofilite, fără aspect atractiv şi fără gust. Am întârziat atât de mult cu externalizarea acestui serviciu, deoarece directorii încă n-au înţeles cât este de important acest pas.
Din contră, i-am văzut în ultimul timp foarte hotărâţi să externalizeze serviciul de alimentaţie…
Acum da, pentru că au înţeles că nu se mai poate. În acest sens se pregăteşte un caiet de sarcini pentru mai multe instituţii. Tehnologiile alimentare costă foarte mult, deoarece prevede păstrarea, pregătirea, prelucrarea şi ambalarea automată. Dacă ele ar fi aplicate pentru un singur spital ar fi ineficient, iar echipamentul tehnologic nu ar fi rentabil. Astfel, nu cred că am găsi un agent privat care să accepte condiţiile. De aceea, se preconizează să fie organizată o licitaţie cu participarea mai multor instituţii medicale, pentru a da sens economic acestei reforme.
Pentru câte instituţii se pregăteşte caietul de sarcini?
Pentru câte vor dori, dar majoritatea, al căror fondator este Ministerul Sănătăţii, au acceptat. Este vorba despre 17 instituţii. Ei au elaborat un caiet de sarcini comun care prevăd anumite rigori. Sunt şi particularităţi specifice, dar va exista o anexă la contract. Cred că pentru spitalele republicane ar putea fi un agent economic, pentru cele municipale, care sunt şase la număr, ar putea fi anunţată o altă licitaţie publică. Un alt prestator de servicii de catering ar putea asigura zona de nord. Nu există riscul de a numi un singur prestator pe scară naţională, dar nu văd niciun lucru rău în asta.
Deci, despre externalizare nu se discută doar la Chişinău, ci şi în raioane?
Da, deoarece toate instituţiile suferă din cauza hranei proaste. Pacienţii trebuie să ia hrana în salon, acum noptierele au aripioare flexibile la fel ca în avion. Acum sufrageriile ocupă spaţii neargumentate. Transportarea se face acum în bidoane, cratiţe ruginite, scăpate pe jos. Transportarea hranei trebuie să se facă în condiţii sterile. Ar fi bine ca pacientul înainte cu două sau trei zile să aleagă un meniu dintre cele trei care i se vor propune. Este important să spunem că se vor diviza patru categorii de produse alimentare – pentru diabetici, cei cu boli de rinichi, gastrointestinale şi cardiovasculare. Nu mai sunt 16 tipuri de meniuri, cum a fost prin anii 1918. Toată lumea a trecut la meniuri în funcţie de maladie.
Câte spitale raioanale şi-au exprimat disponibilitatea de a externaliza serviciul de alimentaţie?
Toate, dar deocamdată nu există mecanisme tehnice pentru a face acest lucru. Managerii de spitale raioanale vor trebui să decidă cu fondatorii lor cum urmează să implementeze externalizarea. Primul pas pe care îl fac acum spitalele republicane va constitui un exemplu pentru ei.
Pe când să aşteptăm rezultatul final din toate aceste iniţiative?
Depinde de cât de grăbiţi vor fi, fiindcă depinde şi de administraţiile publice locale, care urmează să îndeplinească acest lucru.
Şi la cele republicane?
Cred că în trei luni sau patru am putea avea primul parteneriat în externalizarea serviciului de alimentaţie. Doar că, reeşind din numărul de spitale şi de paturi, constatăm necesitatea construcţiei unei mini-fabrici, iar banii urmează să fie investiţi de către cel care va câştiga licitaţia. Aceasta ar putea dura încă jumătate de an.
Avem agenţi economici dornici şi cu posibilităţi de a investi în construcţia unei astfel de mini-fabrici?
Aceasta este a doua problemă, noi însă nu ne gândim la agenţii economici. Pentru noi este important stabilirea unui caiet de sarcini cât mai adecvat. Din câte înţeleg eu va fi o mare concurenţă, deoarece este vorba despre multe spitale şi multe paturi. Sumele de rulaj vor fi destul de impunătoare. Pentu pregătirea hranei pentru 17 spitale ar fi nevoie de o investiţie de peste 8 milioane de euro, iar agentul economic trebuie să se gândească în cât timp îşi poate recupera banii. Aici însă este necesară stabilitate politică, financiară.
Fiindcă veni vorba despre parteneriate publice-private vreau să vă întreb dacă ştiţi ce se mai întâmplă acum la Institutul Oncologic. Când va fi anunţată licitaţia?
Sigur că ştiu. Este vorba despre un parteneriat public-privat în pregătire. Am avut mai multe etape pe care să le parcugem. Acceleratoarele liniare care urmează să vină sunt mult mai performante decât cele pe care le avem aici. Preţul pentru radioterapie practic se dublează. Am modificat deja tarifele prin hotărâre de Guvern, acum urmează să fie propus caietul de sarcini şi să anunţăm licitaţie pentru a identifica agentul economic care se va ocupa de acest parteneriat public-privat.
Se va reuşi până în decembrie?
Nu, va fi mai târziu, deoarece este foarte complicat. Acest proces implică o serie de lucruri noi. În primul rând noi nu avem experienţa parteneriatelor publice-private. Aceste proiecte au mai multe componente. În primul rând este vorba despre un studiu de fezabilitate, care ar oferi răspunsuri la o serie de întrebări – cheltuieli, avantaje, impact. Primul parteneriat a fost realizat sub egida Coopraţiei Financiar Internaţionale, dar ei sunt foarte scumpi – aproape 250 de mii de euro pentru a ghida un asemenea parteneriat. Acum facem singuri. Structura de evaluare este aceeaşi. Parteneriatul pentru serviciul de hemodializă care urmează foarte curând să fie anunţat public a fost implementat după această metodă. L-am efectuat fără suportul lor.
Să înţelegem că urmează să fie anunţată licitaţia pentru serviciul de hemodializă?
Da, foarte curând. Acum finalizăm ultimele detalii din caietul de sarcini.
Care sunt preţurile pentru o şedinţă de hemodializă?
Preţurile sunt absolut transparente. Condiţiile vor fi avantajoase, vor fi create condiţii de ambulator, transport, hrană şi urmează să fie evaluate persoanele care necesită transplant renal.
Sunteţi verificat de CNI pentru nedeclararea unor bunuri şi a unor acţiuni la o companie. Despre ce este vorba?
Nu am să vă răspund, pentru că este de datoria celor de la CNI să aducă dovezi. Ceea ce am declarat oficial rămâne în vigoare. Deschideţi pagina Ministeului Sănătăţii şi vedeţi acolo exact ce am declarat.
Am văzut. Acolo scrie că aveţi o maşină veche din 2004. Chiar nu aveţi alta mai nouă?
Da, e din 2004. Este chiar foarte bună şi mă satisface.
Şi acţiunile?
V-am răspuns. Tot ce am a fost declarat oficial. Dacă ei au altă informaţie ar trebui să le publice. Eu sunt sigur că ei n-au nimic.
Data trecută i-aţi dat în judecată. La ce etapă se află procesul?
Nu mai duc contul, pentru că chiar nu mă interesează acest subiect. Şi eu aş putea spune că cineva are o maşină în plus şi nişte acţiuni. Să-mi arate unde este, cum arată acea maşină...
Aţi menţionat cu ceva timp în urmă despre schimbarea modelului de finanţare stabilit de Banca Mondială în cadrul unui nou proiect. Cum credeți că va funcţiona principiul finanţării în funcţie de rezultate?
A fost aplicat un mecanism nou de finanţare. Dacă până acum resursele financiare veneau pentru proiect, acum banii vin pentru rezultate. Aceasta ar însemna să evaluezi impactul în urma rezultatelor. Să luăm exemplul unui spital regional. O astfel de instituţie medicală strategică ar produce mai multe impacte: în primul rând ar reduce numărul de dizabilităţi din cauza accidentelor cerebrale vasculare acute, care sunt de 12 ori mai înalte decât în ţările în care sunt create departamente de stabilizare a stărilor critice. Drept indice, vom indica reducerea mortalităţii din cauza accidentelor cerebrale acute şi infacrtului miocardic cu 80 la sută primii trei ani după funcţionarea spitalului.
Un alt impact ar fi speranţa de viaţă care depinde de mai mulţi factori. Este important să vedem cum facem ca să asigurăm viaţa cât mai îndelungată a unei persoane. Dacă acum fiecare al treilea om care suferă un atac de miocard decedează, după deschiderea unui spital regional ar urma ca statistica să prevadă un deces din 20 de cazuri de infarct.
Un alt indice este mortalitatea maternă şi infantilă. Nivelul în Moldova este încă foarte înalt. Astfel, planificăm să reducem numărul acestor îmbolnăviri. Vom stabili şi un indice care se va referi la stabilitatea economică. Aceşti indici vor reflecta rezultatele unui proiect.
Banca oferă banii în funcţie de indicii stabiliţi în acest proiect?
În funcţie de anumite rezultate pe care noi le fixăm vor fi rambursate şi resursele financiare. În prima etapă statul va bugeta aceşti bani, ulterior dacă vom obţine rezultatele pe care ni le-am propus, creditorul va oferi banii contractaţi. Asta este. Orice investiţie trebuie orientată spre rezultate care pot fi măsurate şi văzute.
Să înţeleg că primul spital regional va fi construit după noul model de finanţare?
Acest credit are spaţiu larg de flexibilitate. Nu se indică proiectul, ci rezultatele pe care vrei să le obţii, fie că le obţinem prin construirea unui spital regional, fie prin fortificarea activităţii Serviciului sanitar de sănătate publică sau prin susţinerea medicinei de familie sau să construim piste pentru biciclişti.
Spuneaţi că vă veţi axa pe sectorul spitalicesc...
Avem mult spaţiu pentru îmbunătăţire. Astfel, spre exemplu, pentru obţinerea rezultatelor propuse în problema maladiilor cardiovasculare le-am putea obţine prin construcţia unui spital regional.
Toţi cei 30 de milioane de euro pe care îi oferă Banca vor ajunge la Ministerul Sănătăţii?
Da. Noi am avut o singură condiţie. Ca banii din acest acord, negociat până în februarie 2014, să vină nu ca suport general, ci pentru sistemul sănătăţii.
Ce urmează să se întâmple după regionalizare cu medicii a căror profesie nu va mai corespunde profilului spitalului. Cel puţin, pentru zona de nord ar fi vorba despre circa 190 de astfel de doctori care trebuie să se reprofileze ca să rămână în funcţie sau să se angajeze la alt spital.
Noi, de fapt, avem o carenţă de doctori destul de mare. În cazul nostru n-ar fi corect să vorbim despre un surplus. Chiar zilele trecute am avut discuţii destul de îndelungate cu cei care se ocupă de instruirea viitorilor medici şi am sincronizat înrolarea în rezidenţiat a specialiştilor conform necesităţilor din următorii cinci ani. Este vorba despre specialilşti în anestezie şi reanimare, chirurgi, oftalmologi, traumatologi, ginecologi obstetricieni, neurologi, cardiologi. Aceste specialităţi vor fi prioritare, iar curricula de studii va fi racordată la cea europeană, pentru ca doctorii noştri să fie acceptaţi imediat peste hotare.
Asta este o intenţie, una foarte bună, de altfel. Cei care rămân acum ce ar urma să facă?
Acum nu se întâmplă nimic. Este vorba despre o ajustare a necesităţii de paturi pe profiluri medicale. Cele 38 de spitale raionale sunt la etapa de fortificare a serviciilor de terapie intensivă, săli de operaţie, maternităţi, săli de urgenţă. În cazul în care va apărea un spital regional o parte din activăţile care sunt acum în componenţa spitalelor raionale, precum traumatologia, maternităţile vor trece în acest spital, iar acestea din urmă se vor transforma în centre de reabilitare de îngrijire de lungă durată, cu reprofilarea specialiştilor. Se va crea un sistem coerent se servicii acute şi servicii în fazele de recuperare, cu atragerea personalului din medicina de asistenţă socială. Ca element de modernizare nu implică stres şi nici zguduiri pentru angajaţi. Este un proces lent, bine calculat şi firesc.
Mai rămâne viabil proiectul care prevede crearea a nouă zone de sănătate?
Este prea scump. Conform studiilor de fezabilitate, acest proiect ar costa aproximativ 1 miliard şi 200 milioane de euro, ceea vă daţi bine seama că nu este real. De aceea, noi discutăm acum ca în zona de nord, la Bălţi, să existe un spital regional. La nord-est nu există. Probabil la Ocniţa şi Cahul vor fi necesare. Oamenii din Orhei, Hânceşti, Cimişlia, Criuleni sunt obişnuiţi de ani de zile să vină la Chişinău. Nu văd nicio problemă în asta, mai ales că nu este foarte departe şi drumurile sunt bune. Ar fi un număr mai mic decât opt, dar şi rezultatul va fi unul foarte bun.
Câte ar fi în total?
Patru spitale. Spitalul Republican va fi un spital de referinţă unde vor fi concentrate cele mai complicate cazuri şi intervenţii.
Pe de o parte spuneţi că vor exista spitale regionale şi respectiv centre de îngrijiri de lungă durată şi că oamenii din raioanele din apropierea Chişinăului vor veni să se trateze în Capitală. Care este, atunci, rostul în investirea a sume enorme de bani pentru construirea unui bloc chirurgical, de exemplu, la Hânceşti?
Aici trebuie să explic ca să fie foarte clar înţeles. Acolo doctorii vor continua să ofere servicii de urgenţă, în cazuri de patologii chirurgicale acute, hernii, perforaţii, care se petrec cu succes şi acum. Aceste tipuri de servicii nu vor fi excluse din spitalele raionale, fiindcă, după complexitatea lor nu sunt indicate pentru a fi încorporate într-un spital regional. Sunt intervenţii simple. De aceea spitalele din Căuşeni, Orhei, Hânceşti vor rămâne aşa cum sunt, vor lucra în acelaşi stil. Cred că va rămâne o secţie de boli interne, cum ar fi ORL, chirurgie şi traumatologie, maternitate, boli contagioase şi urgente. Aceste secţii vor rămâne, doar că numărul paturilor vor fi reduse, în unele secţii chiar şi în jumătate.
Această idee este valabilă doar pentru zona centru?
Pentru toată republica. Spitalele regionale vor avea o capacitate foarte mică, de 120 de paturi, pe când acum cele raioanale au peste 200. Intenţia noastră este ca aceste spitale să nu fie reduse, ci să fie dezvoltate cu echipamente pentru diagnostic rapid, iar în cazuri complicate pacienţii să fie transferaţi la spitalele de boli acute. Apendicitele, ocluziile intestinale se vor face la spitalele raionale. Aceste intervenţii nu se vor face într-o instituţie regională, deoarece acolo medicii vor avea o altă pregătire. Pe de altă parte, nu vor avea nevoie de secţii de patologie a sarcinii şi maternităţi, patologia acută în chirurgie. Aceste paturi vor fi reprofilate în îngrijiri de lungă durată.
Ce părere aveţi despre proiectul SMURD?
Proiectul SMURD este al României şi nu este un serviciu de urgenţă al Republicii Moldova. Este un proiect tranfrontalier şi este destinat pentru cazuri majore – dezastre, incendii şi alte cazuri de mare amploare. Aceste cazuri s-ar putea întâmpla în Moldova o dată la zece ani, la 50 de ani sau niciodată. El nu va presta servicii de urgenţă obişnuite. Noi dezvoltăm acum serviciul nostru de ambulanţă în Republica Moldova, vom avea un dispecerat comun în toată ţara. Finalizăm acum reparaţia la Spitalul de Urgenţă, iar de la anul viitor vom avea şi un elicopter. Va fi un serviciu naţional cu toate componentele necesare, pentru a ajunge în timp util la toate solicitările, iar acolo unde nu se va putea de ajuns cu maşina, se va ajunge cu elicopterul.
A trecut deja ceva timp de la instituirea Guvernului Leancă. Care sunt realizările Ministerului, vorbind de început şi finalitate?
Am finalizat un contract important cu Guvernul Japoniei în termen record, este cel mai masiv din ultimii 40 de ani, valoarea căruia este de peste 60 de milioane de dolari. Un alt proiect este cel susţinut de Guvernul Austriei, pentru Spitalul Republican. Tot acum am primit banii necesari pentru implementarea unui soft care va permite automatizarea tuturor documentelor la nivelul medicinei de familie. Va exista şi un modul special pentru implementarea telemedicinei în medicina de familie.
Aceasta se va întâmpla de la anul, din câte înţeleg…
Da, dar este pornit de acum.
Nu pot să nu vă întreb un lucru. Aveţi susţinere politică în toate reformele pe care le-aţi început? Se creează impresia că mai mult vi se pun piedici, inclusiv din partea colegilor de partid?
Este vorba despre un angajament al Guvernului şi nu al Ministerului Sănătăţii. Dar vreau să spun că avem susţinere totală. Nu putem toţi să fim unici în ideile noastre. Noi avem dezbateri constructive. Nu simt acum o opoziţie din partea colegilor mei. Opoziţia vine mai mult din interiorul sistemului de sănătate. Voi continua să merg în fiecare instituţie pentru a discuta cu oamenii şi vom rezolva cu încetul toate problemele mai plăcute şi mai puţin plăcute care există în sistem.
Domnule ministru, vă mulţumim pentru acest interviu.