Autor: Elena Cioina

E pasionată de psihologie, pentru că e pasionată de oameni în general. Sau cel puțin așa lasă să se înțeleagă din interviurile pe care le oferă jurnaliștilor. Psihologia, la rândul ei, are o serie de tangențe cu sănătatea. De aceea, am „corupt-o” să ne povestească și nouă cum se împacă aceste domenii, unde interacționează ele și când un om înțelege că mergând la psiholog poate preveni anumite probleme de sănătate. Sanda Filat spune că „la psiholog ajung oamenii care au curaj și sunt pregătiți pentru o schimbare”. Despre celălalt domeniu afirmă că dacă există vreun sistem cu care nu ar dori să interacționeze, atunci acesta este cel medical. Și totuși se întâmplă... Oamenii se mai îmbolnăvesc…”

Într-un interviu mai vechi povesteați că psihologia este domeniul în care v-ați regăsit și chiar îi puteți ajuta și pe alții cu sfaturi, dacă apelează. Asta înseamnă că ați practicat psihologia când erați la Chișinău? Ați avut deschis vreun cabinet de consultanță?

Desigur am practicat, am deschis un centru pentru dezvoltarea personalității “LILA”, unde făceam consiliere, psihoterapie, traininguri și multe alte activități. Centrul e deschis și acum. Colegele mele își continuă activitatea.

Din experiența dumneavoastră sau poate a colegilor, când ajung moldovenii la psiholog?

Nu doar moldovenii, oamenii în general merg la psiholog (la fel ca și la stomatolog), atunci când durerea devine insuportabilă. Dar nu toți, desigur. Sunt oameni care  au o problemă, o frică de exemplu, și vor să rezolve doar asta. Oricare ar fi întrebarea sau problema, la psiholog ajung oamenii care au curaj și atunci când sunt pregătiți pentru o schimbare, fie și pentru una foarte mică.

În Moldova, viața e considerată destul de stresantă. Cel puţin așa afirmă mulţi dintre moldoveni. Ce îi stresează cel mai des? Cu ce probleme ajung la psiholog?

Nu cred că moldovenii sunt afectați de stres mai mult decât alte naționalități. Stresul este enorm și în țările prospere. Problema noastră ca popor este că suntem prea emotivi și nu putem să ne stăpânim emoțiile pentru a analiza lucrurile la rece. Să luăm ca exemplu femeile care au copii mici. Iarna se stresează că e frig și copilul răcește, vara se stresează că e cald și poate face insolație. Dacă face copilul temperatură, peste o săptămână face și mama de la stres. Femeile noastre își fac prea multe griji pentru copii, atunci când aceștia trec prin etape firești de creștere și dezvoltare, iar anxietatea mamelor nu-i ajuta deloc, ci dimpotrivă îi face și pe ei să fie anxioși. Pe mulți oameni însă îi îngrijorează ziua de mâine, nesiguranța, instabilitatea. Ăsta este un stres real pentru moldoveni, dar fiecare găsește propriile soluții pentru a-l depăși. Cu așa gen de probleme însă oamenii rar vin la psiholog. Cel mai des se adresează cu probleme legate de relații, de încrederea în sine, de frici, de emotivitate excesivă.

Sunt probleme specifice doar moldovenilor sau în general spațiului post sovietic sau Europei de Est în general?

Sunt probleme general-umane. În Europa de Est sunt poate anumite accente mai specifice.

Cât de deschiși sau dimpotrivă „încuiați” sunt moldovenii în momentul în care ajung la psiholog?

Nu e pentru nimeni ușor să vină la psiholog. Și toți vin cu o anumită rezervă, toți “tatonează” terenul la prima întâlnire pentru a înțelege cât de sigur este, câtă încredere pot avea în psiholog. Lucrul acesta e de înțeles, căci omul urmează să vorbească despre lucruri nu tocmai simple, nu tocmai plăcute, uneori foarte dureroase. Și e sarcina psihologului să-l ajute să se deschidă, să capete încredere în sine și să fie sincer cu sine însuși în primul rând.

Dar apropo, e complicat sau nu să fii psiholog în Republica Moldova, indiferent de segmentul în care te specializezi?

E o profesie care te solicită, te face să te implici total. Nu cred că poți să o practici dacă nu-ți place. Dacă îți place, e foarte creativă și îți aduce multe satisfacții, chiar dacă nu e simplă.

Când sunt instruiți psihologii de regulă sunt învățați să se detașeze de problemele oamenilor cu care interacționează. Ați reușit sau nu să învățați acest lucru și cum anume?

Este vorba de hotare. Toți psihologii începători au această problemă – să-și definească clar hotarele. Toți trec prin acest exercițiu. Și eu am trecut, și nu mi-a fost ușor la început. Dar o abordare profesionistă este una în care rămâi în interacțiune permanentă cu omul, empatizezi profund și asculți activ. Atunci îi poți fi de real ajutor. Dacă te lași copleșit de situația sau problema pe care ți-o relatează, atunci nu ești de niciun folos. Când înțelegi asta, detașarea nu mai este o problemă.

Nouă moldovenilor, care mergem în afară pe perioade scurte, ni se creează impresia că europenii nu au niciun fel de probleme și chiar spunem uneori că au un mod de viaţă plictisitor. Ce senzații aveți dumneavoastră?

Vedeți, oamenii din diferite țări cresc și se educă în diferite medii culturale. Moldovenilor ar putea să le pară plictisitor să stea o seară întreagă cu un pahar cu vin la masă cu un prieten. Francezilor, de exemplu, ar putea să le pară un exces să vadă 10 moldoveni gălăgioși cu mai multe sticle cu vin. Ei sunt obișnuiți, de mici să ducă un mod de viață mai liniștit, mai reținut și mult mai discret. Nouă uneori ni se pare asta plictisitor, dar eu cred că e bine că suntem diferiți. Și asta nu înseamnă că ei nu au problemele lor, doar că le rezolvă altfel.

Apropo, de stilul de viaţă. Al nostru e destul de dezordonat din mai multe puncte de vedere. Nu facem sport, nu mâncăm sănătos și nici la timp, suntem într-un stres continuu… De ce?

Din același motiv - așa am fost educați. Dar această ”propagandă” cu sportul și mâncatul sănătos nu a apărut așa demult. Cuvântul ”stres” s-a înrădăcinat mai adânc în vocabularul nostru mai mult în ultimii 10 ani, deci nu e nimic de mirare. Trebuie să treacă o anumită perioadă de timp ca oamenii să-și creeze o anumită cultură în acest sens și să-și îmbunătățească calitatea vieții.

Credeți că în Moldova un mod de viaţă sănătos și echilibrat e posibil doar în cazul oamenilor asigurați din punct de vedere financiar, care își permit să meargă și la o sală de sport, și să mănânce mai multe fructe și legume și să aleagă un cabinet medical privat la care să se trateze. Sau depinde totuși de altceva?

Un mod sănătos de viață depinde doar de un mod sănătos de a gândi, de filosofia de a fi și nu de nivelul financiar. Acesta își poate juca rolul când alegem un cabinet medical, bineînțeles. Ne asigură un confort, o atitudine mai specială, o calitate a serviciilor mai bună, poate. Dar în rest - pentru a face mișcare și sport nu e nevoie de toate fiarele și fițele de la o sală super-scumpă, nu e nevoie de sală deloc. Iar mâncarea cea mai sănătoasă, e mâncarea simplă. Buneii noștri nu au mers nici la sală, nici banane nu au mâncat, dar trăiau o sută de ani fără să meargă măcar o dată la medic. Adevărul e că nici nu avea ce să-i tenteze. Problema oamenilor de azi nu e lipsa, ci tentația. Noi trăim într-un secol al consumatorilor, unde de dimineață până seara ni se spune prin intermediul reclamei și mass-media ce  trebuie să facem, unde să mergem, ce să mâncăm, cu ce să ne îmbrăcăm. Dacă oamenii ar fi mai atenți la propriile necesități și nu s-ar lăsa influențați de reclamă și de coperțile revistelor, ar fi mult mai sănătoși.

În ce măsură ați interacționat cu sistemul medical din Moldova? Ce lucruri bune și rele ați constatat. Mergeați în instituțiile medicale publice sau în cele private? De ce?

Dacă există un sistem cu care nu-mi doresc să interacționez niciodată, atunci este sistemul medical. Nimeni nu-și dorește, dar toți interacționează. Asta este – ne mai îmbolnăvim, ne ducem copiii la medic. Eu am mers și în instituții publice și în private și am constatat un lucru – totul depinde de omul în halat alb care te primește…cât de bun specialist este, câtă omenie și bun simț are. Eu sunt de părere că un cuvânt bun auzit de la medic, o încurajare, valorează mai mult decât un medicament prescris. Cel puțin pentru mine, atitudinea medicului este foarte importantă.

Faptul că erați soția premierului era un avantaj? Aveau o atitudine specială doctorii, asistentele medicale?

Tocmai în acea perioadă nu prea m-am adresat la medici, doar cu probleme minore. Dar cred că da, statutul iți oferă anumite avantaje.

Ce v-ar plăcea să se schimbe în sistemul medical din Moldova, vorbind din perspectiva unui pacient?

Multe. Mi-ar plăcea în primul rând să știu că la Universitatea de Medicină nu există corupție, să știu că niciun student (viitor medic), de care va depinde sănătatea sau viața oamenilor, nu va lua niciun examen fără să învețe. Mi-ar plăcea ca medicii să fie bine salarizați, dotați cu tehnologii moderne și să nu fugă din țară pentru a-și căuta un loc de muncă. Mi-ar plăcea, dacă totuși au ales să rămână în țară, să nu-și piardă umanul din ei, să fie conștienți că unii pacienți îi pun pe locul doi după Dumnezeu și că oamenii trebuie tratați omenește.

Iarăși, moldovenii în mare parte sunt nemulțumiți de calitatea serviciilor medicale, de condiții, de atitudinea personalului medical. Asta chiar dacă autorităţile actuale și cele precedente au încercat și încearcă tot felul de reforme. Ce schimbări ar putea să-i mulțumească pe oameni, adică de la ce ar trebui să se înceapă?

Cum am spus mai sus – de la educație. Mentalitatea oamenilor trebuie să se schimbe. Sistemul medical nu se poate schimba de unul singur, el se poate schimba numai odată cu întreg sistemul social. Adică schimbările trebuie să se producă la toate nivelele, în toate sistemele. Iar în sisteme sunt oameni, ei le creează și ei le mențin. Se schimbă mentalitatea și viziunea oamenilor, se schimbă sistemul. Nu se schimbă sistemul– nu se schimbă nici mentalitatea sau invers.

Credeți că sondajele ar arăta altfel, dacă cei care muncesc în acest domeniu ar învăța să fie mai binevoitori, de exemplu?

Bunăvoința este o calitate indispensabilă în acest domeniu, după părerea mea, dar nu e deloc suficientă. Sondajele ar arăta altfel dacă cei care muncesc în acest domeniu, și nu doar în acest domeniu, ar învăța să fie conștienți, să privească realitatea în față, apoi să-și suflece mânecile și să producă schimbări. Ca popor, per ansamblu, noi moldovenii suntem binevoitori, dar uite că asta nu ne ajută să avem un trai mai bun.

Ce face Sanda Filat ca să fie sănătoasă și cum își învăță copiii să aibă aceleași deprinderi? La modul practic…

În general, mă strădui să previn ce nu-mi place. Practic yoga, fac meditație, încerc să mănânc sănătos, în ultimul timp – să mănânc mai puțin (mai puțin zahăr, grăsimi, ciocolată). Vedeți, totul e în capul nostru. Dacă știu că un produs îmi face rău, nici nu mi-e poftă de el. Dacă știu că un gând sau o emoție îmi face rău, găsesc o cale să scap de ele. Asta îi învăț și pe copiii mei.

Aveți un nutriționist pe care îl consultați sau vă orientați după ceea ce scrie netul?

Mă orientez după ceea ce simt. Corpul meu știe exact ce-i trebuie, iar eu încerc să-l ascult și să-i dau ce are nevoie și cât are nevoie. Ei, nu înseamnă că nu exagerez uneori. Mai ales când e vorba de plăcinte.

Aveți două telefoane mobile. Doctorii spun că acestea sunt periculoase pentru sănătate, provoacă tot felul de boli. Țineți cont de acest lucru sau nu prea credeți în ele?

Cred că au dreptate, la fel cum au dreptate că aerul este poluat, dar noi respirăm oricum. Ăsta e mediul civilizației, iar telefoanele mobile fac parte din cotidian.

Muzica clasică e un hobby sau o terapie pentru dumneavoastră? Ascultați des?

Muzica clasică are efecte terapeutice și sunt multe confirmări științifice în acest sens. Pentru mine e o plăcere să ascult muzică în general și muzica clasică în particular. Nu pot să spun că ascult muzică clasică foarte des, pentru că îmi dă o anumită stare, pe care nu o pot trăi în fiecare zi.

Doamna Filat, vă mulțumim pentru interviu.