Autor: Lilia Zaharia
Republica Moldova a ratificat la 9 iulie 2010 Convenţia ONU privind persoanele cu dizabilităţi, document ce impune statelor semnatare să asigure respectarea drepturilor acestor persoane, inclusiv să garanteze că persoanele cu dizabilităţi mentale beneficiază de aceeaşi capacitate juridică ca şi alte persoane. Cu toate acestea, experţii în drepturile omului susţin că legislaţia naţională are multe carenţe, reglementând spitalizarea forţată şi tratamentul forţat al acestor persoane în spitalul de psihiatrie şi fără liberul lor consimţământ sau al reprezentantului lor legal, lacune care ar trebui modificate urgent.
În anul 2012, judecătorii au emis sentinţe, potrivit cărora, circa 60 de persoane au fost supuse tratamentului forţat la Spitalul clinic de psihiatrie din Chişinău. Vadim Aftene, directorul-adjunct al instituţiei, spune că, în toate aceste cazuri, judecătorii au emis hotărârile după consultarea unei comisii speciale, formată din medici.
Cum ajung persoanele cu dizabilităţi mentale să fie spitalizate forţat?
Din spusele medicilor, de cele mai dese ori, rudele sau apropiaţii persoanelor cu dizabilităţi mentale anunţă organele de poliţie despre pericolul social pe care l-ar reprezenta aceşti oameni. „După ce poliţistul vine la faţa locului şi vede care este situaţia, el solicită asistenţa medicală de urgenţă pentru ca persoana să fie internată. În spital, o comisie din mai mulţi medici examinează comportamentul pacientului, iar rezultatele examinării sunt transmise instanţei de judecată, pentru a se decide aplicarea tratamentului forţat”, susţine medicul V. Aftene.
Consultant PNUD: „Medicul ştie să lucreze doar cu seringa”
Articolul 28 al Legii nr.1402 din 16.12.1997 privind sănătatea mentală prevede că persoana suferindă de tulburări psihice poate fi spitalizată în staţionarul de psihiatrie fără liberul ei consimţământ sau al reprezentantului ei legal, până la emiterea hotărârii judecătoreşti, dacă examinarea sau tratarea ei este posibilă numai în condiţii de staţionar, iar tulburarea psihică este gravă şi condiţionează pericol social dacă nu i se va acorda asistenţă psihiatrică. „Este o reglementare ce încalcă drepturile acestor persoane şi nu corespunde standardelor internaţionale şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (CtEDO)”, susţine Arcadie Astrahan, consultant în politici de sănătate al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). El spune că, odată internat, pacientul ar trebui supravegheat de medici până ce iese din criza nervoasă, iar când pacientul va fi lucid, el trebuie întrebat dacă îşi dă consimţământul pentru a primi sau nu tratament. „Această metodă este una umană, însă la noi medicii nu prea cunosc metode alternative de lucru cu pacienţii, în afară de metoda seringii”, susţine Astrahan.
„Decesul civil” al persoanelor cu dizabilităţi mentale
Cu toate că au trecut mai mult de trei ani de când Republica Moldova a ratificat Convenţia ONU privind persoanele cu dizabilităţi, document ce impune statelor semnatare să respecte şi persoanele cu dizabilităţi mentale ca ele să beneficieze de aceeaşi capacitate juridică ca şi alte persoane, legislaţia naţională încă nu a fost adaptată standardelor internaţionale. Ion Cibotărică, jurist la Centrul de asistenţă juridică pentru persoane cu dizabilităţi (CAJPD), afirmă că legislatia Moldovei este depăşită şi contravine jurisprudenţei CtEDO. „Persoanele cu dizabilitati mentale pot fi declarate incapabile în conditiile art. 24 Cod Civil al RM. Astfel, persoana este lipsită de capacitatea de exerciţiu şi este aplicată „tutela totală”. Cu alte cuvinte, persoana respectivă suportă un aşa-zis „deces civil”, voinţa ei încetează să existe şi este înlocuită în totalitate cu cea a tutorelui. Codul Civil trebuie modificat urgent, să fie recunoscut dreptul tuturor persoanelor la capacitate juridică. Este necesar de a înlocui sistemul actual de tutelă, care reprezintă o substituire a deciziei persoanei, cu un sistem de suport în luarea deciziilor. Tutorele ar trebui să devină o persoană de suport, care nu ia deciziile în locul persoanei cu dizabilităţi, ci, respectând autonomia persoanei cu dizabilitati mentale, îi acordă informaţia, suportul necesar pentru luarea deciziilor şi acţionează în interesul superior al acestei persoane, conform standardelor actuale în domeniul drepturilor omului”, spune Ion Cibotărică.
Menţionăm că la finele anului 2013, câţiva reprezentanţi ai Organizaţiei Naţiunilor Unite în Republica Moldova au discutat cu preşedintele Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) despre necesitatea modificării cadrului legislativ actual în privinţa spitalizării forţate şi tratamentului forţat a persoanelor cu dizabilităţi mentale, fără liberul consimţământ al acestora sau al reprezentanşilor lor legali. Maia Bănărescu, şefa Secţiei Relaţii internaţionale din cadrul CSJ, afirmă că, în prezent, un grup de specialişti în domeniul apărării dreptutilor omului lucrează la elaborarea unui proiect de modificare a reglementărilor existente ale Legii privind sănătatea mentală în scopul adaptării legii la standardele internaţionale.
Articole relaționate: