Autor: Sorina Bujarov
Nu mai e o noutate faptul că sistemul de sănătate din Moldova se confruntă cu o criză de specialiști, mai ales în sectorul medicinei primare. Potrivit Biroului Național de Statistică, în unele raioane populația este asigurată cu medici de familie doar în proporție de 60 la sută. Autoritățile din sănătate au încercat să soluționeze această problemă prin repartizarea rezidenților la sate, cu scopul de a-i convinge să rămână acolo la muncă. Puțini însă au ales să poarte halatul alb în mediul rural.
„În două sate nu există niciun medic de familie. Avem și localități unde muncește doar un singur specialist, cu toate că este nevoie de mai mulți. Am informat Ministerul Sănătății despre aceste probleme și anul trecut ne-au trimis trei rezidenți, cu gândul să-i convingem să rămână la muncă aici. Din ei, doar unul a acceptat”, susține Violeta Panico, medic șef la centrul Medicilor de Familie din Criuleni.
Există însă și cazuri fericite. Iana Jelimalai este rezidentă în anul doi la medicina de familie, iar din noiembrie anul trecut este angajată, pe jumătate de salariu, în calitate de medic de familie în satul Coșernița, raionul Criuleni. „Sunt persoane cărora le pasă de sistemul de sănătate din Moldova”, așa și-a argumentat tânăra fapta.
Zilnic, aceasta face naveta de la Chișinău până în localitate, care se află la 23 de km de capitală, pentru a consulta, timp de trei ore, bolnavii. După ce termină orele la universitate, merge să consulte copii, gravide, să prescrie tratamente, să completeze fișe și, uneori, chiar face și muncă de asistent medical. Totul pentru un salariu de 1.000 de lei. Nici salariu și nici condițiile de muncă nu au motivat-o să îndeplinească toate aceste sarcini, ci lipsa unui specialist.
„Mi-am zis să rămân, pentru că va fi o experiență foarte bună pentru mine, dar și un ajutor pentru ei. La început era mai greu, pentru că totuși e departe de Chișinău, dar m-am obișnuit”, mărturisește tănăra.
Nu a rămas indiferentă la problemele sistemului medical, însă recunoaște că decizia ei de a rămâne să muncească în sat nu este una finală.
„După aproape jumătate de an de muncă, îmi dau seama că munca unui medic într-adevăr e un fel de voluntariat. Trebuie să lucrezi foarte mult pentru un salariu foarte mic. Sunt încă tânără și nu am familie, din acest motiv încă aș putea să rabd, pentru că înțeleg că oamenii au nevoie de mine. Când voi întemeia o familie, voi avea nevoie un salariu decent”, susține Iana Jelimalai.
Banii pe care-i câștigă aici nu-i ajunge decât pentru a face naveta zilnic în sat și pentru unele cheltuieli legate de studii. Bugetul necesar este mult mai mare decât bursa și salariu de medic de familie, de aceea aceasta s-a angajat și ca felcer la Urgență.
„Fac câte 5,6 ture pe lună și am un salariu ce variază între 1.000 și 1.500 de lei. Deși muncesc în două locuri, banii câștigați tot nu îmi ajung. Numai 2.000 îmi trebuie pentru gazdă și serviciile comunale, iar cu restul banilor - 1.000 de lei - trebuie să mănânc, să fac naveta zilnic și pentru studii”, afirmă rezidenta.
Deja știe cum se câștigă pâinea din medicină, de aceea, spune că nici nu este sigură că pe viitor va munci conform specialității.
„Dacă mi s-ar fi repartizat un loc de trai și un mic ajutor pentru început, nu aș fi fost împotrivă să rămân în sat, însă știu că autoritățile locale nu au de unde oferi așa ceva. De aceea mă gândesc ca pe viitor să plec în străinătate. Să rămâi acasă și să mori de foame nu e o soluție”, încearcă să explice tânăra.
Deși mai are câțiva ani până va termina universitatea, tânăra crede că până atunci lucrurile nu se vor schimba semninficativ. De aceea, ideea de a pleca peste hotare prinde tot mai mult contur.
„Dacă autoritățile nu s-au putut ține de cuvânt și să dea salariile promise rezidenților, ce să mai vorbim de alte promisiuni? Aceasta fiind situația, cine va mai vrea, după ani buni de studii, să muncească aproape pe degeaba? Înțeleg că cel mai mult au de suferit pacienții, dar și doctorii sunt oameni și au nevoie de pâine și de acoperiș deasupra capului”, și-a argumentat ea decizia.
Potrivit unui studiu, în ultimele două decenii, mai bine de 40 la sută dintre cadrele medicale au părăsit sistemul național de sănătate, dintre care o mare parte au emigrat. În această perioadă numărul de medici s-a redus de la 16.000 în 1990 la aproximativ 10.550 în 2012. Și asistenții medicali sunt mai puțini decât acum 20 de ani – de la 46.000 cifra abia de atinge acum 23.000.
Articole relaționate:
Soluții cu două tăișuri. Medicina de familie, pusă pe umerii rezidenților fără diplomă