Redactor: Irina Miron
Alimentele procesate distrug bacteriile „prietenoase” din intestin, afirmă nutriţionistul Michael Pollan. El optează pentru readucerea în dieta zilnică a alimentelor preparate în condiţii casnice, despre care spune că ajută organismul să lupte eficient contra infecţiilor şi a obezităţii, scrie Mediafax, citat de România Liberă.
„Timp de un secol, oamenii s-au angajat într-un veritabil „război” împotriva bacteriilor. Folosim un întreg arsenal de antibiotice, geluri pentru spălarea mâinilor, pasteurizare şi norme alimentare pentru a distruge bacteriile şi sperăm, astfel, să evităm bolile şi moartea”, afirmă Michael Pollan.
După ce Louis Pasteur a descoperit existenţa bacteriilor, în deceniile următoare, cercetările medicale s-au axat pe rolul acestor microorganisme în declanşarea unor boli.
Bacteriile care trăiesc pe sau în organismul uman sunt privite în general fie ca organisme nedăunătoare, fie ca patogeni de care oamenii trebuie să se ferească.
Totuşi, la începutul anilor 2000, oamenii de ştiinţă au descoperit sute de specii noi de bacterii care trăiesc în intestinul uman şi care fac tot felul de „lucruri” neaşteptate.Spre surprinderea lor, specialiştii în microbiologie au descoperit că oamenii sunt făcuţi în proporție de 90% din bacterii. Mai exact, nouă din cele zece celule din corpurile noastre nu sunt umane, ci aparţin acestor specii microbiene, iar cele mai multe trăiesc în intestin.
„Ne aflăm pe punctul unei schimbări colosale în felul în care înţelegem conceptul de „sănătate” şi relaţia noastră cu alte specii”, a declarat autorul acestui articol.
Metafora despre „războiul” în care s-ar afla oamenii cu bacteriile a devenit astfel lipsită de sens.
Ce sunt mai exact cele 500 de specii distincte şi nenumăratele tulpini diferite ale lor, care formează aproximativ 1 kilogram de microbi şi bacterii în stomacul nostru?
Supravieţuirea celor mai mulţi microbi depinde de a noastră, iar aceste microorganisme îndeplinesc tot felul de sarcini pentru a-şi menţine gazda, mai exact, organismul uman, viu şi sănătos.
Cea mai importantă funcţie a bacteriilor este aceea de a menţine sănătatea peretelui intestinal – epiteliu. Pentru că pe parcursul vieţii, 60 de tone de alimente trec prin tractul gastrointestinal al unui om, acesta este expus unor riscuri deosebit de mari.
Cea mai mare parte a acestor riscuri este, însă, controlată într-o manieră excelentă de către bacteriile intestinale.
Organismele din intestin alcătuiesc, în ansamblu, cel mai mare şi unul dintre cele mai importante organe de apărare ale corpului uman.
De ce corpul uman foloseşte bacteriile la toate acele funcţii critice, în loc să îşi dezvolte propriile sisteme? Una dintre teorii ar fi aceea că microbii şi bacteriile pot evolua rapid, reacţiona şi se pot adapta cu o viteză mult mai mare.
Cu toate că oamenii au tendinţa de a considera bacteriile ca fiind „agenţi ai distrugerii”, ele sunt însă şi nişte creatori extrem de valoroşi. Microorganismele intestinale produc vitamine esenţiale (inclusiv vitamina K, dar şi unele dintre vitaminele din grupa B) şi alţi câţiva compuşi chimici pe care oamenii de ştiinţă abia acum încep să îi descopere.
Unii dintre aceşti compuşi acţionează asupra sistemului nervos central, moderând apetitul şi mecanismele care determină cantitatea de grăsime care trebuie stocată.
Poate oare duce la modificarea greutăţii unui om modificarea compoziţiei florei bacteriene intestinale?
Este foarte posibil. Oamenii de ştiinţă au descoperit că atunci când au transferat bacterii din intestinul unor şoareci supraponderali în şoareci lipsiţi de bacterii intestinale, aceştia s-au îngrăşat de aproape două ori mai mult decât şoarecii care au primit bacterii de la exemplare slabe.
Totuşi, sub presiunea unui spectru tot mai larg de antibiotice, a pasteurizării hranei şi a dietelor moderne, flora microbiană umană s-a schimbat probabil în ultimii 100 de ani mai mult decât în ultimii 10000 de ani, atunci când agricultura a schimbat dieta şi stilul de viaţă al oamenilor.
Copiii sunt expuşi la mai puţine bacterii, iar una dintre teoriile actuale explică acest fapt prin aceea că sistemele lor imunitare nu sunt „antrenate” să distingă cu acurateţe între bacteriile „bune” şi cele „rele”, ceea ce explică ratele tot mai mari de apariţie a alergiilor, a astmului şi a bolilor autoimunitare în ţările în curs de dezvoltare.