Redactor: Sorina Bujarov
Situația economică și politică din țară știrbește deseori dragostea moldovenilor de a rămâne acasă. În acestă situație, mulți caută condiții mai bune în alte țări și, odată plecați, refuză să mai revină la locul de baștină. Sunt însă și persoane care încearcă să facă față greutăților, rămânând acasă ca să pună umărul la dezvoltarea țării. Este și cazul chirurgului Andrei Sângereanu, care, deși a avut nenumărate ocazii să plece la muncă peste hotare, a ales să rămână acasă, unde practică medicina deja de aproape 20 de ani.
A știut că va fi chirurg încă din clasa a VIII-a, când a participat la Ziua ușilor deschise organizată de Universitatea de Medicină și Farmacie din Capitală. A absolvit universitatea de profil în 1995, Catedra de chirurgie a academicianului Ghidirim. Apoi a făcut trei ani de rezidențiat, după care a început activitatea de chirurg la Spitalul „Arhanghel Mihail”, pe atunci Spitalul nr. 2 orășenesc. „Primii ani de practică i-am făcut în acea perioadă grea, când nu se dădeau salariile, nu existau materiale necesare pentru lucru și în perioada emigrărilor din Moldova”, își amintește acesta.
Neavând o altă soluție, în 1999 și Andrei Sângereanu a emigrat în Israel. „Lucram parțial și în medicină, dar făceam tot ce aducea un venit. Nu m-am eschivat de la nimic, am făcut chiar și curățenie pe scări ca să-mi pot câștiga un ban, care, bineînțeles, aici, valora mai mult decât acolo”, își amintește chirurgul. Deși în Israel existența i se părea ușoară, câștiga relativ bine și reușea să facă niște economii, chirurugul s-a reținut acolo doar timp de patru ani. „Vreau acasă, vreau acasă, vreau acasă”, își spunea medicul în fiecare dimineață, trăită pe continentul asiatic. Îi era dor de locurile care se aflau la cinci mii de kilometri distanță de Israel, după cum mărturisește și singur.
Așadar, tânărul doctor a revenit acasă după patru ani de muncă în Israel. „Regretatul profesor Anton Spânu, după ce a aflat că am revenit în Moldova, m-a telefonat și m-a anunțat că începe un concurs pentru secundariat clinic. Îmi promisese recomandarea din partea lui și chiar mi-a găsit doi profesori care să-mi fie garant tutelă pentru a intra în secundariat”, povestește chirurgul.
De atunci au trecut 20 de ani, iar Andrei Sângereanu a efectuat sute de intervenții chirurgicale. „Dacă știți cum se transpiră vara, atunci, când am făcut prima operație au fost zece veri unite una în alta”, glumește chirurgul. Totuși, până la aceasta a fost o perioadă lungă în care medicul a fost doar asistent sau ajutor. Deși spune că era bine pregătit, mărturisește că și astăzi ține minte primul său pacient operat. Au urmat zeci de operații, spune însă că își amintește doar de cele mai complicate. „Îmi cunosc toate nereușitele pe nume, fețe, emoții. Mai puțin îmi amintesc succesele, fiindcă ele sunt mai multe”, spune chirurgul.
Fiind întrebat cum este să lucrezi medic în Moldova, luând în considerare salariile proaste și lipsa aparatelor necesare, acesta a răspuns că dacă faci ceea ce știi, nu este foarte greu. „Da, sunt multe popoare care trăiesc bine, al meu trăiește încă greu. Și sperăm cu toții că, mai devreme sau mai târziu, așa va fi și aici. Pentru asta fiecare dintre noi trebuie să lucreze”, explică Sângereanu. Spune că nu regretă că a revenit în țară, deoarece i-a parte la reformele dinsistem. Mărturisește că în ultimii cinci ani a fost martor la investiții mari în spitalul în care lucrează, atât din partea autorităților locale, cât și din partea societății civile. „Spitalul se renovează. Așa cum sunt holurile noastre, nu veți găsi nici în clinicile private. Este un spital care este condus de un manager foarte priceput, care observă că întreprinderile de stat, comparativ cu cele private, încep a pierde pacienții și înțelege necesitatea renovării clădirii și îmbunătățirii condițiilor de cazare a bolnavilor”, explică chirurgul. Totuși, adaugă acesta, mai mult contează serviciile prestate de doctori și surorile medicale, or, pacienții „nu vin la pereții spitalului, ci la specialiști”.
Bunăoară, Andrei Sângereanu ne-a povestit un caz care i-a demonstrat că medicina din Moldova merge în direcția corectă, și asta datorită medicilor. Asta după ce a avut o experiență cu un prieten care lucrează în același domeniu, doar că în Canada. „Așadar am început ziua de muncă - i-am vizitat pe toți pacienții, le-am măsurat tensiunea, le-am palpat zona bolnavă, am făcut pansamente. Ulterior am avut două intervenții chirurgicale, trei de asistență, consultații efectuate în secții de terapie, pacienți post-operator văzuți în Secția de reanimare. El mă însoțea ca simplu observator, iar la ora 17 mi-a zis că pleacă acasă că nu a mâncat toată ziua. A plecat, iar a doua zi când a revenit mi-a zis că el în Canada are tot și nu face aproape nimic, iar eu aici am puțin, dar fac multe”, își amintește doctorul, adăugând totodată că în Canada medicii fac, maxim, două intervenții pe săptămână. Are timp liber pentru a citi și pentru masă. „Această descriere ne caracterizează perfect țara. Noi n-avem nimic și facem tot ce putem, ei au tot și nu vor nimic. Noi scriem urât, fiindcă încercăm să acordăm cât mai mult timp pacienților. Avem foarte multe de scris și e păcat să pierzi timpul pentru asta, așa că ajungem să scriem din viteză. Dar, în același moment, fișa pacientului este un act juridic care poate proteja atât bolnavul, cât și doctorul”, a adăugat chirurugul spre final.
Reportajul intergral îl puteți citi pe pagina timpul.md.
█ Articole relaționate: