Andrei Mecineanu, Coordonator programe Centrul PAS

Tranzacțiile de parteneriat public-privat (PPP) reprezintă un instrument extrem de util în soluționarea problemelor ce țin de investițiile în domeniul de sănătate.  În sectorul public de sănătate se atestă situația când capacitatea instituțională și financiară a statului a fost depășită de necesitățile în servicii de sănătate, iar administrația publică centrală și locală este supusă presiunilor de a soluționa multitudinea de probleme cu care se confruntă sistemul de sănătate.

Din punctul meu de vedere, inițiativa Ministerului Sănătății de a iniția un proiect de parteneriat public-privat pentru serviciul de hemodializă este una salutabilă și necesară. Însă pentru a nu rămâne doar la nivel de inițiativă sau pentru ca această tranzacție PPP să nu fie un eșec este imperios necesar să fie respectate anumite condiții. Portofoliul experienței internaționale prezintă cazuri când nerespectarea condițiilor privind inițierea proiectelor PPP au determinat eșuarea acestor tranzacții.

Republica Moldova are o legislație foarte bună în domeniul parteneriatului public-privat și care este conformă, cu mici excepții, legislației secundare europene. Implementarea proiectelor PPP prin respectarea prevederilor legii reprezintă garantul unui parteneriat public-privat de succes.

O condiție obligatorie în inițierea PPP o reprezintă realizarea studiului de fezabilitate – analiză exhaustivă care va da răspuns la o serie de întrebări, precum situația reală în domeniul hemodializei, identificarea necesităților reale, deoarece numărul de persoane care au nevoie de dializă este subraportat, și va permite de a stabili care este volumul necesar de investiții, ce sarcini vor reveni partenerului privat, mecanismul de finanțare a serviciilor furnizate de privat, definirea obiectului PPP, formei contractuale și modalităților de realizare a acestuia.

Proiectul Hotărârii de Guvern elaborat de Ministerul Sănătății stabilește că costurile exacte vor fi definite la etapa de pregătire a documentației necesare pentru cererea de oferte și pentru contractul PPP. Prin urmare, asumându-mi riscurile de rigoare, tind să presupun că și de această dată Ministerul Sănătății nu are elaborat un studiu de fezabilitate. De fapt, pentru nici o tranzacție PPP în domeniul sănătății nu a fost realizat studiul de fezabilitate.

Tranzacțiile PPP reprezintă contracte de lungă durată și presupun împărțirea beneficiilor și riscurilor de către partenerii public și privat, iar acestea din ceea ce prezintă Ministerul Sănătății nu sunt identificate și argumentate. Lipsa studiului de fezabilitate prezintă riscuri semnificative în atragerea partenerilor privați.

Totodată, din punctul meu de vedere nu există o sincronizare a măsurilor de reformă inițiate de Ministerul Sănătății și tranzacția PPP în domeniul dializei. Inexistența unei viziuni clare în acest sens va genera o serie de riscuri fie în implementarea proiectului PPP fie în realizarea reformei sectorului spitalicesc. Aceasta deoarece legea stabilește că odată inițiat parteneriatul public-privat are loc instituirea unui sistem de garanții pentru partenerul privat, condiție ce face dificilă schimbarea prevederilor contractuale.

În această ordine de idei, consider că Ministerul Sănătății nu trebuie să se grăbească cu promovarea acestui proiect, dar să revină la fundamentarea acestuia conform rigorilor tranzacțiilor PPP.