Ala Cojocaru, director executiv la Centrul de Intervenție Precoce „Voinicel, medic pediatru, doctor în medicină, conferențiar
Serviciile de intervenţie timpurie sunt mai mult decât servicii medicale de reabilitare oferite copiilor cu nevoi speciale. Este, de fapt, un sistem destinat pentru suportul copilului cu dizabilități și familiei acestuia, care ar asigura cel mai bine dezvoltarea copilului. Este un serviciu medico-social care poate fi oferit doar de către echipe interdisciplinare, familia fiind membru activ – ea beneficiază de suport psihologic, informațional, de instruire și este implicată direct în planificarea și realizarea programelor de intervenție timpurie.
Aceste servicii au atins un nivel de dezvoltare foarte înalt în multe țări ale lumii, asigurând o diversificare permanentă a numărului de programe de intervenție timpurie, care permit oferirea unei game largi de servicii pentru a răspunde la diversele nevoi ale copiilor cu tulburări de dezvoltare și familiilor acestora.
Cele mai multe dintre nevoile de bază ale copiilor și familiilor lor sunt universale, fapt care dictează principii comune de intervenție timpurie. În Moldova însă despre organizarea și finanțarea serviciului de intervenție timpurie a început să se vorbească abia în ultimii ani. În 2012, Ministerul Sănătății a semnat două ordine (nr. 371 din 11 mai 2011, nr.1139 din 13.11.2012) prin care au fost create grupuri de lucru pentru elaborarea proiectului Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Intervenţie Timpurie în Republica Moldova și a actelor normative aferente. Au fost incluși specialiști de înaltă calificare din subordinea Ministerului Sănătăţii, Ministerului Educaţiei, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, reprezentanţi ai Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, ai instituţiilor medico-sanitare publice, inclusiv ai serviciului de supraveghere neonatală de pe lângă Institutul Mamei și Copilului, organizațiilor non guvernamentale care prestează servicii de reabilitare copiilor cu nevoi speciale etc.
Produsul final al acestui vast proces de elaborare a fost expus pentru discuții publice în august 2013, însă nu a ajuns nici până atunci să fie aprobat de către Guvern, din cauza unor dezacorduri dintre factorii de decizie. În acest mod, în Moldova nu se realizează dreptul la intervenție timpurie, stipulat în articolul 44 al Legii nr. 60, adoptată încă pe 30 martie 2012 – Lege privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi.
Anual, în țară se nasc în jur de 150 de copii cu nevoi speciale, care ar avea nevoie de intervenție timpurie chiar din primele zile de la naștere. Doar în Chişinău numărul copiilor cu dizabilităţi este de circa 2.000, în țară – circa 15.000.
Zilnic, la Centrul de Intervenție Precoce „Voinicel”, pe care îl reprezint, sunt consultate zeci de familii cu copii cu dizabilități sau din grupurile de risc. Acestea ajung la noi pentru că în raioane și satele în care locuiesc nu au acces echitabil la servicii de calitate în acest domeniu. Din cei aproximativ 200 de familii care s-au adresat pentru prima dată pentru un consult în prima jumătate a anului 2015 la „Voinicel”, fiecare al treilea copil a venit din raioanele și chiar satele țării, inclusiv din regiunea transnistreană.
Sunt părinți care încă nu realizează că serviciile de intervenție timpurie le pot schimba viața copiilor lor. Curele scurte de reabilitare de care beneficiază în spitalele sau centrele din Chișinău sunt insuficiente pentru a spori nivelul de dezvoltare al copiilor, dar și calitatea vieții familiei în întregime. Integrarea serviciilor de intervenție timpurie în serviciile existente actualmente în fiecare raion, ar oferi mai multe șanse familiilor să beneficieze de suport interdisciplinar, sistematic, accesibil, bine organizat în apropiere de mediul natural al copilului și familiei.