Autor: Irina Papuc

Mii de copii se nasc în Moldova înainte de termen. Cei mai mici cântăresc abia 500 de grame, iar șansele lor de supraviețuire sunt, din păcate, de cele mai deseori reduse, în pofida încercării medicilor de a-i salva. Statisticile sunt nefavorabile și pentru că un tratament corespunzător le poate fi oferit doar în Capitală. Astfel, doctorii recunosc că soarta le oferă și mai puține șanse la viață celor care au avut nenorocul să vină pe lume, înainte de vreme, într-un spital raional prost dotat. Sănătate INFO a realizat un reportaj din Secția de reanimare a Centrului Mamei și a Copilului din Chișinău.

Daniela Lupașcu, din Ungheni, a avut o sarcină normală până la 24 de săptămâni, când medicii i-au spus că ar putea naște înainte de termen. „Înainte de termen” reprezintă un risc greu de explicat în doar câteva cuvinte, mai ales pentru făt. A refuzat să creadă, dar numai peste două săptămâni după asta a dat naștere unui copil. Din acele clipe nu-și mai aduce nimic, decât durerile de la contracții. Era în stare de inconștiență și i-au mai trebuit încă două săptămâni până a realizat că a devenit mamă.

„Nu țin minte cum am născut. Mi-am dat seama mai târziu, după ce am simțit un gol în mine. Nu puteam să realizez că acest lucru s-a întâmplat. Nu vroiam să accept”, povestește tânăra.

Micuțul s-a născut cu o greutate prea mică și organele insuficient dezvoltate, astfel că medicii au luptat din răsputeri ca să-i salveze viața. Este vorba despre un șir de proceduri – administrarea surfactantului (substanță care are rolul de a menține tensiunea de suprafață la nivel alveolar, previne colapsarea completă a alveolelor în timpul expirației), intubarea la aparatul de respirație dirijată sau artificială, fototerapia sau instalarea în incubatoare speciale, unde sunt menținute temperatura aerului și umiditatea în funcție de greutatea și vâsta fătului. Toate aceste proceduri sunt efectuate în cele două secții de reanimare de la Centrul Mamei și Copilului. Aici, pe lângă Daniela, zeci de părinți veniți din toate localitățile veghează asupra incubatoarelor care îi despart de propriul copil.

Viața într-un incubator

Pentru că în majoritatea spitalelor raioanale nu există echipament care ar permite menținerea în viață a unui făt născut prematur, orice copil născut înainte de termen este adus de urgență la Chișinău sau oricare alt centru perinatal din apropiere, cu ajutorul unui reanimobil. Nu e deloc simplu, din cauza drumurilor rele. Aici medicii încearcă să le asigure un confort asemănător cu cel de care micuții se bucurau în uter – temperatura și umiditatea în funcție de necesitate, locul unde este amplasat se amenajează exact ca în burtica mamei, iar pentru a înlocui lichidul amniotic se folosește mătasea naturală.

În aceste incubatoare, ciudate la prima vedere, acoperite cu pături, sunt oameni vii, atât de mici însă, încât cu greu îți poți imagina că viața pâlpâie în ei și că, într-o zi, ar putea deveni totuși maturi. Unii cântăresc un kilogram, alții puțin peste 500 de grame. Ochii aproape nu se observă, mânuțele sunt firave, iar corpul l-ai putea cuprinde într-o palmă. Stau unul lângă altul, în incubatoare ferite de zgomot și de oameni. Alăptatul la sân este înlocuit de un tub îngust, care este introdus în guriță și care le asigură hrana. Un plânset abia deslușit creează impresia că le-ar putea spulbera plămânii. Iar mămicile îi pot doar vedea și foarte rar li se permite să îi atingă.

„Pielea este prea firavă și poate fi ușor traumată. Înainte de a-i întoarce pe altă parte le administrăm glucoză, astfel durerea este diminuată”, explică Galina Șerbacova, doctor conferențiar, medic la Centrul Mamei și Copilului, care ne ghidează prin secția de reanimare. Medicii de gardă sunt cei care îi veghează zilnic, fără întrerupere. Ei le oferă mămicilor sfaturi cum trebuie să-și îngrijească corect micuțul.  

2.000 de copii „se grăbesc” să vină pe lume

Conduși de același medic, ajungem în altă sală, unde vedem alți copii care s-au născut cu un sistem respirator subdezvoltat și sunt ajutați să respire de un aparat special. Sunt înconjurați de tuburi. Frecvența pulsului este măsurată în permanență.

Infirmierele s-au obișnuit cu o astfel de imagine, care nu le mai provoacă nici amețeli, nici indispoziții. E munca lor. Părinții, însă, au toate grijile întipărite pe față și sorb din priviri micuții în acele scurte clipe când au voie să intre în secția de reanimare ca să-i privească. Veghează atent la felul cum dorm, le ascultă respirația, se uită dacă nu cumva sunt prea palizi și dacă, poate totuși, au luat puțin în greutate.

„Avem în permanență un psiholog care îi ajută pe părinți să treacă mai ușor prin aceste experiențe traumatizante”, precizează medicii.

În cele două secții ale Centrului Mamei și Copilului sunt peste 30 de incubatoare, la Spitalul nr.1 din Capitală mai sunt 20 și încă 20 se află în centrele perinatale din raioanele Bălți, Soroca, Edineț, Hîncești, Cahul și Căușeni. Niciunul, însă, nu a fost procurat cu banii statului, ci din contul diverselor proiecte, elaborate de profesorul și neonatologul principal al Ministerului Sănătății, Petru Stratulat. „Am reușit să procurăm incubatoarele din diverse proiecte. Primul a fost în cooperare cu Guvernul Japoniei. Am avut susținere și de la UNICEF, Banca Mondială, iar ultimul proiect a fost implementat cu ajutorul Guvernului Elveției”, spune profesorul.

Potrivit lui Petru Stratulat, în Moldova se nasc prematur aproape 2.000 de copii, iar dintre aceștia peste 140 cu o greutate mai mică de un kilogram. Șansele lor de supraviețuire sunt de doar 50 la sută, pentru că să-i menții în viață este foarte complicat. Ei vin pe lume cu cele mai diverse probleme – plămânii, inima, creierul, dar și sistemul imunitar sunt dezvoltate insuficient.    

Nașterea prematură, provocată de bolile mamei

„Cele mai multe nașteri premature se înregistrează la 34 și 36 de săptămâni. La acești copii, perioada de adaptare este mai dificilă. Pot avea probleme cu alimentația, hipoglicemie, sindromul de detresa respiratorie, sau ictus prelungit”, explică Galina Șerbacova.

Medicul constată că motivele care ar putea duce la o naștere prematură sunt diverse: alimentarea insuficientă a mamei, infecțiile intrauterine pe care aceasta le are sau le avea înainte de sarcină, dar și bolile extragenitale sau expunerea la stres pot provoca un avort spontan sau o naștere prematură. De altfel, un rol important îl are și vârsta mamei. La 35 de ani riscul de a naște înainte de termen este mult mai mare. De asememea, mămicile trebuie să fie atente la orice consumă. Abuzul de cafea, alcool și fumatul sunt dăunătoare fătului.

Primele semne ale unei nașteri premature sunt scurgerea lichidului amniotic, crampele, presiunile din zona pelvisului, sângerările vaginale, febra. La apariția acestor simptome trebuie să apelați cât mai repede la Serviciul de Urgență.