Ala Nemerenco, şef al Clinicii de Asistenţă Medicală Primară, expert în politici de sănătate
Pentru că la sănătate ministrul nu a fost schimbat, am făcut o expertiză comparativă a Programului de Guvernare propus doamna ministru la învestirea Guvernului Streleț pe 31 iulie 2015 și acum, a Guvernului Filip, pe 20 ianuarie 2016, la o distanță de doar șase luni.
Cea mai proastă noutate e că sănătatea nu mai reprezintă o prioritate, coborând de pe locul 10 din programul de Guvernare al lui Streleț mai la coadă, pe locul 12 în Programul propus de Filip. Nu pot să nu menționez că Guvernul Sturza a considerat că sănătatea națiunii este un deziderat foarte important, clasând-o pentru prima dată în evoluția Guvernelor, pe locul 3 ca prioritate.
Programul actual de guvernare pe sănătate este mai restrâns, fiind micșorat de la 23 de priorități în luna iulie 2015 la doar 14 în ianuarie 2016, lucru salutabil, deși unele linii conțin un mix din foarte multe idei. Unele linii strategice au rămas aceleași – politica medicamentelor, de exemplu, controlul tutunului, relația medic-pacient.
Lacuna noului program este că mai multe linii conțin un amalgam din diferite viziuni de politici – de exemplu maladiile noncomunicabile sunt împreună cu cele infecțioase și cu cele profesionale, și aici găsim şi modul sănătos de viață, și activitatea intersectorială , toate la un loc, deși, fiecare din ele necesită politici și strategii absolut diferite, adesea antagoniste. Aceasta se referă la mai multe puncte din program care propun doar enumerarea unor aspecte, fără legătură logică sau viziune strategică.
Este îmbucurător că în comparație cu programul de guvernare Streleț, în cel al lui Filip au apărut alături de serviciile de reabilitare și cele paliative și geriatrice, menționate pentru prima dată în programul de guvernare Sturza. Dar cu regret și ele sunt incluse împreună la pachet cu serviciile de sănătate mintală, de reproducere, urgențele prespitalicești, care, iarăși, au la bază diferite politici și mecanisme de finanțare și gestionare și nicidecum nu pot fi abordate în ansamblu. Serviciul paliativ nu are nimic cu urgența prespitalicească, iar reproducerea cu sănătatea mintală.
În Programul de Guvernare al lui Streleț din iulie 2015 resursele umane nu se regăseau de loc, și ne putem bucura că au fost introduse în programul actual, după ce programul Sturza le-a subliniat prioritatea. Dar au fost introduse cu exces - politicile de formare a cadrelor medicale se regăsesc şi în p.12, și în 14.
O noutate a acestui program este fortificarea bazelor de cercetare științifică medicală, dar e de văzut ce responsabilități are Ministerul Sănătății în acest domeniu și cât de largi ele sunt. Din câte cunosc, sunt cam limitate, și este nevoie de modificări legislative. Aceeaşi situație și la stimularea investițiilor în modernizarea tehnologiilor medicale, inclusiv din resurse formate de instituții pentru aceasta, dar și sporirea cotei procentuale a contribuției financiare a fondatorilor instituțiilor medico-sanitare publice. Nu prea e clar cum se pot stimula investițiile din resursele proprii ale instituțiilor care catastrofic nu ajung în criza actuală din ultimii ani, dar să așteptăm ce ne propune ministerul. De asemenea, astăzi niciun document legislativ nu specifică concret funcțiile fondatorilor – nici ale autorităților publice centrale, nici locale, mai ales la capitolul finanțare, și nu există careva cote procentuale de contribuție financiară legiferate. Aici e necesară modificarea actelor legislative și stabilirea acestor cote, deci, deocamdată nu putem vorbi de sporirea lor, odată ce ele există haotic, la buna discreţie a autorităţilor şi nu ordonate prin lege.
E îmbucurător faptul că ministrul își dorește schimbarea mecanismelor de achiziții în sănătate, deoarece cunoaștem ce se petrece la acest capitol. Deși și pentru aceasta sunt necesare modificări legislative și o susținere absolută a multor structuri interferente acestui domeniu. Îmi pot doar imagina ce interese vor fi atinse și am două temeri – una - că ministrul nu va avea mână liberă și lucrurile o pot lua cu totul pe alt făgaș, mult mai periculos, și a doua - că nu va avea suportul necesar al Parlamentului, anume din considerentele exprimate mai sus - interese și corupție în acest domeniu.
Ceea ce m-a pus în gardă este dispariția interesului de reformare a serviciilor spitalicești, deși acesta este un indicator a multor structuri internaționale, donatoare de granturi și credite în sănătate. Mă refer la restructurarea și regionalizarea spitalelor prezentă în programele ultimelor cinci Guverne desemnate și dispărută acum total. Renunțarea poate e legată de crearea Spitalului Universitar, care apare ca noutate, deși eu nu l-aș favoriza în detrimentul restructurării fondului ineficient actual de paturi spitalicești, de care are nevoie urgent țara.
De asemenea, în program lipsesc cu desăvârșire deziderate importante ale OMS, așa ca tendința de eradicare sau micşorare a unor maladii contagioase, concentrarea activităților comune ale diferitor servicii pe monitorizarea maladiilor noncomunicabile, implicarea participativă a comunității, echitatea, activitățile profilactice, etc.
La capitolul finanțării se propune modificarea schimbării formulei de finanțare pentru anumite tipuri de asistență medicală, dar care anume? Și lipsesc propuneri de redresare a crizei financiare actuale, fapt care a fost omis și din alte programe de guvernare.
În concluzie, programul vine cu prea multe generalități și neclarități, deși unele subiecte merită atenție, ce denotă că programul a fost pregătit într-o grabă mare, și fără multă analiză și comparație cu cel din iulie sau cu altele pentru a păstra totuşi o continuitate și logică strategică.