Mihai Pâslă, fost director al Centrului Național de Sănătate Publică
Nu putem nega că nu s-au făcut lucruri bune și importante pentru activitatea Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice. Au fost aprobate un șir de regulamente, documente necesare, care au fost elaborate ani de zile. Nu s-au făcut ele chiar în perioada asta scurtă, când a venit noua conducere a ministerului, dar au fost promovate.
La aspectul ce ține de reformarea Serviciului, cred că acolo reformă nu este, în afară de încercarea de a regionaliza laboratoarele, de a le concentra în zece laboratoare performante. Dar asta e o părticică a reformei. Regionalizarea început de la 1 iulie și nu putem încă să ne expunem pe marginea ei. Colegii din minister spun că sunt mai corecți, pentru că au văzut reformarea prin unificarea laboratoarelor și mai apoi unificarea Centrelor. Ei s-au limitat la doar o parte a reformei, s-au limitat doar la laboratoare.
La aspectul reformării întregului serviciu s-a putut face mult mai mult. Oamenii lucrează, eu nu pot să neg munca colegilor mei de la Centrul Național de Sănătate Publică, de la cele raionale, dar repet: se putea mai mult, dacă nu era respins acel concept care a fost aprobat anterior. La document s-a lucrat timp de șase-șapte luni și până la urmă a fost respins conceptul. Noi vedeam reforma mult mai amplu.
Despre managementul sistemului, de exemplu, noi am vorbit despre crearea în viitor a unui Inspectorat sanitar care să se ocupe de controlul de stat. Nu de supraveghere, dar de control de stat. Ideea noastră era crearea unui asemenea inspectorat în care să activeze profesioniști și să se ocupe de acest aspect.
În țările europene sunt așa-numitele inspectorate sanitare care se ocupă de controlul din numele statului. La noi, de exemplu, se ia un bacteriolog și îl numește șef la un Centru de Sănătate Publică și el din start devine medic șef al raionului respectiv. Acum sunt atâtea cerințe din partea Uniunii Europene ca să nu înădușim antreprenorii, în așa fel că acest control să fie de folos, dar să nu fie un impediment. La noi nu știu cine se ocupă de asta. Trebuie să fie persoane care să știe corect cum să pună amenda, să planifice să facă controlul bazându-se pe factorii de risc.
O instituție trebuie controlată mai des pentru că are factori de risc mai mari, alta mai rar - pentru că nu prezintă riscuri. Asta s-a scăpat din vedere. Despre faptul că se încalcă legislația cu privire la administrația publică centrală, că nu se poate cu o mână să elaborezi politici și cu alta să le îndeplinești, eu deja tac.
În acel concept vorbeam și de finanțare. Serviciul nostru este bugetar. Primim bani doar de la buget și ei nu ajung. Am propus ca banii pe care îi plătesc cetățenii pentru asigurarea medicală să fie folosiți nu doar pentru cazurile când se îmbolnăvesc, dar și pentru profilaxie. Din fondul de asigurare obligatorie, care este în jur de cinci miliarde, cred că se poate de găsit vreo sută de milioane care să fie date pentru activitățile serviciului. Finanțarea trebuie să fie din buget, dar și de la CNAM. Compania trebuie să fie cointeresată să investească în profilaxie ca să economisească pe tratament.
Repet, este poziția mea personală. S-a făcut mult, dar cred că s-ar fi făcut și mai mult, dacă se lua în calcul ceea ce am încercat să formulăm noi atunci.