Sanda Roșca, psiholog la Centrul Internațional „La Strada”
Abuzul sexual al copiilor este un subiect dificil de abordat, atât între adulți, dar mai ales într-o discuție între părinte și propriul copil. Totuși, aceste discuții sunt importante, pentru că ele pot preveni cazuri de abuz, pot oferi copiilor și adulților modalități care să îi ajute să se ferească de astfel de situații.
Pentru că acesta este un subiect despre care nimeni nu vorbește cu plăcere, totuși se răspândește ideea că abuzatorii sunt străini periculoși, care se ascund în parcuri și ademenesc copiii cu bomboane. Statisticile la nivel internațional arată că majoritatea covârșitoare a abuzurilor sexuale au loc în mediul familial și sunt săvârșite de persoane în care copiii au încredere: părinți, rude apropiate, prieteni de familie, oameni care au mai ușor acces la copii.
În unele țări abuzul sexual la copii este raportat până la 80.000 de ori pe an, dar numărul de cazuri neraportate este mult mai mare, deoarece copiilor le este teamă să spună ceea ce s-a întâmplat. Această problemă trebuie identificată, abuzul oprit, iar copilului trebuie să i se acorde ajutor profesionist. Traumele emoționale și psihologice pe termen lung pot fi devastatoare pentru copil.
Abuzul sexual asupra copilului presupune antrenarea lui în activități realizate cu intenția de a satisface nevoile unui adult sau ale unui alt copil, care prin vârstă și dezvoltare se află față de copilul abuzat într-o relație de răspundere, încredere sau putere.
Potrivit psihologului efectele pe termen scurt la nivel emoțional: anxietatea, depresia, amintirea repetată, uneori chiar obsesivă a evenimentului abuziv, degradarea imaginii de sine, sentimentul de vinovăție - foarte frecvent, copiii care au trecut printr-o experiență de abuz sexual se simt vinovați pentru ceea ce s-a întâmplat. Adulții sau copiii mai mari le spun să păstreze secretul și îi amenință că le vor face rău lor sau familiei dacă nu-l vor păstra.
În comportamentul unui copil abuzat putem observa anumite schimbări precum dificultăți de adaptare socială, retragerea din grup sau colectiv, agresivitate și izolare.
Consecințele abuzului sexual pot fi grave pentru copil
În abuzul extrafamilial, părinții ar trebui implicați în terapie. Ei trebuie să îi servească copilului drept prototip de îngrijire și ar trebui să îl ajute la depășirea experienței traumatice. Când vorbim de făptașii intrafamiliali, atunci consecințele abuzului sunt și mai grave. Copilul pierde noțiunea de securitate, deoarece el asociază adultul cu o persoană care trebuie să-l protejeze și să-i ofere siguranță, grijă, suport și atunci copilul este tulburat, este trist, poate avea un comportament autodistructiv, tentative de suicid, absențe la școală, conflicte cu semenii.
Pentru a preveni exploatarea sexuală față de copii, părinții trebuie să-l educe pe acesta ca să se protejeze de un eventual abuz. Sfatul de a nu vorbi cu străinii, de a nu urca în mașină cu un necunoscut, este util, dar nu și suficient, având în vedere că abuzatorii sunt adesea persoane în care copiii au încredere din cercul de apropiați.
Părinții trebuie să vorbească cu copilul despre relații normale și anormale. Ei trebuie să-i explice copilului că decizia asupra propriului corp îi aparține și nimeni, nici din cei apropiați, nu au dreptul să îl forțeze la o apropiere fizică nepotrivită. Părinții trebuie să vorbească cu copilul lor, trebuie să-l asculte și neapărat trebuie să se obișnuiască să fie deschis cu el.
Printre nevoile copiilor care au trecut printr-un episod de abuz este nevoia de sprijin, copiii au nevoie să fie în siguranță, copiii au nevoie să vorbească despre sentimentele lor, copiii au nevoie să știe că au la cine apela când au nevoie de ajutor. „Bine ar fi ca persoanele care au trecut printr-o astfel de situație să facă un program de consiliere sau psihoterapie, în cadrul căruia să vorbească despre abuz și psihologul/psihoterapeutul să-l ajute să depășească momentul, pentru ca ulterior el să poată să se implice în relații și să nu mai fie influențat de ceea prin ce a trecut. Din păcate nu toți cunosc sau nu sunt pregătiți să vorbească cu un specialist.
Copiii abuzați au nevoie imediat de tratament
În cazul în care abuzul față de copil nu a fost identificat și de mai multe ori acesta a fost exploatat sexual, ulterior copilul nu a primit sprijin din partea unui adult de încredere și nici din partea unui psiholog, atunci consecințele pe termen lung pot include: tulburări emoționale, depresie, tendințe de suicid, disfuncții în sfera sexuală, comportament de abuzator.
Copiii abuzați au nevoie imediată de tratament. Psihiatrul/psihologul/psihoterapeutul poate ajuta copilul să își regăsească stima de sine și să se descurce cu sentimentele de vină legate de abuz și acesta ar putea începe procesul de depășire a traumei. Tratamentul la momentul potrivit poate reduce riscul de probleme serioase în perioada de adult. „Cu cât este mai fragedă vârsta la care a fost abuzat, cu atât consecințele sunt mai grave. Este important ca specialistul să-i se explice copilului că nu este vina lui și el nu poartă nici o responsabilitate pentru faptul că cineva a abuzat de corpul lui. Acesta este unul dintre cel mai importante aspecte asupra cărora trebuie de lucrat. Trebuie să ajutăm copilul să nu se învinovățească și să-i formăm o concepție corectă despre ce este sexualitatea, ce sunt granițele corporale, cum trebuie să fie o relație armonioasă, care sunt componentele unei astfel de relații. Toate acestea favorizează trecerea peste cele întâmplate.
În acest context terapeutul trebuie să formeze cu pacientul său o relație de încredere. Echilibrul dintre distanțare și apropiere emoțională va duce la obținerea de către pacient a ceea ce el își dorește cel mai mult - atenția demnă de încredere, empatică și fără sexualitate din partea unui adult.