Autor: Elena Cioina

Dorința unei femei de a avea un copil este adesea destul de stresantă și poate consuma foarte tare. Toate gândurile, simțurile, acțiunile, toată starea de spirit sunt îndreptate în această direcție. Când însă conceperea se lasă așteptată, iar prognozele medicilor sunt pesimiste, stresul se accentuează și cuplurile încep să caute soluții. Atunci descoperă că medicina evoluează și conceperea unui copil altfel decât pe cale naturală nu mai e atât de dificilă. În toată lumea există clinici specializate în problema fertilității, care ajută mii de familii să se poată bucura de acel boț de aur atât de așteptat. Această metodă se numește fertilizarea in vitro și la ea apelează deopotrivă toți cei care vor cu tot dinadinsul să devină părinți. Ce se întâmplă în spațiul românesc, inclusiv în Moldova, unde statisticile arată că numărul familiilor care nu reușesc să conceapă copii sunt în creștere de la un an la altul. Cât de accesibilă este fertilizarea in vitro, când ajung să apeleze cuplurile la specialiștii din aceste clinici și de ce niciun preț nu e prea mare când e vorba de a avea un copil. Despre toate astea am discutat cu doctorul Adrian Borș, unul dintre cei mai căutați ginecologi-obtetricieni, specializat în tratarea infertilității și medicina reproductivă, din Moldova de peste Prut și de câteva luni și la Chișinău.

Domnule doctor, vreau să vă întreb cum a trecut ziua? Câte cupluri ați reușit să primiți la consultație?

Ziua n-a trecut încă. Abia suntem în miezul ei. Mai avem pacienți și apoi ne ocupăm de partea administrativă, așa că ziua se va încheia pe la 11-12 noaptea. Asta înseamnă că suntem în formă maximă.

Și cât rezistați în acest ritm?

Rezist până la capăt. Am niște intervale de zile, săptămâni când lucrez foarte mult și pe urmă mă recuperez la o conferință, îmi mai iau o vacanță scurtă.

E solicitant sau acceptabil?

Dacă îți place, nu simți că e solicitantă această muncă. Și dacă te uiți în urmă înțelegi că toate au un rost.

Și dacă vă uitați în urmă, atunci câți copii ați reușit să aduceți pe lume prin metoda fertilizării in vitro?

Cred că în jur de 500 într-o perioadă de aproximativ opt ani. Sunt mai productiv și decât Ștefan cel Mare (râde).

Înseamnă că aveți mulți copii…

Doi ai mei și 500, care aproximativ sunt tot ai mei.

Sunteți și naș la copiii care s-au născut la clinica dvs?

Pentru trei copilași am acceptat să le fiu și naș.

Cu ce v-au cucerit?

Au fost niște cazuri mai deosebite și am avut și un atașament față de părinții lor. Sunt niște cupluri cu probleme de fertilitate mai serioase și eu le dădeam șanse puține, însă cu ajutorul meu și al lui Dumnezeu au obținut sarcină. După asta a mai fost un cuplu care a făcut vreo șapte proceduri de fertilizare în altă parte și am reușit să-i ajut. Un alt cuplu sunt niște prieteni.

Ce credeți că i-a ajutat cel mai mult să devină părinți?

Cred că cel mai mult ajută perseverența și încrederea pacienților. Ei sunt eroii noștri. În condițiile sociale și economice din Moldova și din România pacienții care decid să conceapă un copil prin metoda fertilizării sunt niște eroi. E meritul lor în primul rând. După asta vine și Dumnezeu, și medicul, și celelalte. Însă ei trebuie să se înhame la drumul acesta, care nu este deloc ușor.

Sunt sigură că ați observat și aș vrea să ne spuneți nouă – acești copii născuți prin metoda fertilizării și așteptați foarte mult de părinți sunt mai iubiți, mai apreciați, poate mai corcoliți?

Pot să vă povestesc despre un studiu care a fost publicat în SUA acum vreo doi-trei ani și care s-a desfășurat mai mulți ani la rând. Acesta constata că un copil născut prin metoda fertilizării are un IQ mai mare decât media generală a copiilor. Studiul respectiv a provocat foarte multe dezbateri pe marginea acestei diferențe. Cercetătorii însă au venit cu explicații – acești copii într-adevăr sunt mai iubiți, li se acordă o atenție mult mai mare decât în mod obișnuit, sunt copiii foarte mult așteptați și părinții se străduiesc să le acorde mult mai multă atenție și dragoste. Nu depinde de gene sau altceva. Ține mai mult de educația care i se oferă. Dar nu vreau să fac diferența. De fapt, toți copiii cărora li se acordă atenție și dragoste sunt niște copii deosebiți.

Tot din curiozitate vreau să vă întreb dacă în experiența dumneavoastră ați avut și cupluri care după ce le-a reușit un copil prin fertilizare să aibă altul pe cale naturală?

Sunt, dar se întâmplă foarte rar. În toată experiența mea am întâlnit doar două cazuri, când după fertilizare au reușit să conceapă copii pe cale naturală. Nu aveau indicații foarte clare pentru fertilizare, dar pentru că voiau să aibă mai repede copii au trecut prin această procedură. După ce s-au detașat de problemă, peste doi ani au conceput spontan. Este aici și partea emoțională foarte importantă.

De obicei, însă cum vă spuneam oamenii apelează la fertilizarea in vitro, atunci când după mai mulți ani înțeleg că nu le reușește să aibă un copil. În țările mai dezvoltate, cuplurile apelează la procedură după un an de încercări nereușite.

Pentru că v-am întrebat mai multe curiozități, vreau să trecem și la întrebările care sunt sigură interesează multe cupluri, mai ales că în Moldova, așa cum arată statisticile, cam 20 la sută au probleme de fertilitate. Așadar, dacă ar fi să faceți o comparație cu acum opt ani, când ați început să lucrați în zona Moldovei românești cu cuplurile care nu reușesc să conceapă copii, cu cât a crescut numărul celor care apelează la metoda artificială de concepere a unui bebeluș?

În general numărul de cupluri care au probleme de fertilitate e aproape constant. A fost o creștere mai mare în ultimii 10 ani din cauză că multe cupluri încep să conceapă un copil un pic mai târziu și știți că cu cât femeia e mai avansată în vârstă, cu atât mai multe probleme medicale există. Atunci e mai greu să concepi. Mai înainte copiii se făceau mai din timp. Neavând carieră, preocupări oamenii făceau copii mai devreme. Acum femeile decid să devină mame un pic mai târziu și din cauza asta sunt mai multe probleme, însă adresabilitatea la fertilizare depinde foarte mult de situația economică. De exemplu, în România în perioada de criză adresabilitatea a scăzut. Ulterior, când s-a redresat situația economică, a început să crească din nou. Dacă mai este și un program național și un mic ajutor de la stat, iarăși oamenii se adresează.

Dar problema infertilității e mai mult a femeilor sau e și a bărbaților în egală măsură?

Cred că problema este comună, deoarece copiii se fac în familie. În cadrul cuplului, bineînțeles, poate fi predominantă componenta masculină sau feminină, sau e mixtă. Din experiență este cam 50% la 50%. Cu mai mulți ani în urmă, literatura de specialitate descria că predominata problemelor era a femeilor și raportul era de 60% la 40%. În ultima perioadă s-au nivelat lucrurile. Foarte des se întâmplă să fie ambii afectați. E vorba de aproape 30 la sută din cupluri în care ambii au probleme de fertilitate.

Și ce are bărbatul, ce are femeia de nu pot concepe un copil? De unde pornesc problemele de infertilitate?

Cel mai important factor rămâne a fi vârsta. Este un semnal de alarmă pe care vreau să-l trag acum. Urmează factorii infecțioși, de exemplu, legați de obstrucția trompelor. Dacă nu este o comunicare eficientă la nivel de trompe, aceasta este o cauză a infertilității. Există femei care nu au ovulație sau noi, doctorii, o mai numim anovulația care e legată de ovarul polichistic sau patologia hormonală. Există femei care intră în perioada de menopauză la vârste mai fragede și este important să știe despre acest lucru ca să se grăbească, dacă vor copii. Endometrioza este o patologie  foarte frecventă și ea afectează ovarele femeilor tinere reproductive. Patologiile sunt foarte diverse.

La bărbați cea mai întâlnită patologie e calitatea spermei. Este influențată de diverși factori, horomonali, infecțioși, de mediu, de locul de muncă, factori urologici, legați de genetică. Deci și la ei patologiile sunt foarte diverse. De asta, înainte să începi un tratament este nevoie să fie stabilit un diagnostic cât mai complex și mai profesionist. Și aici sugestia mea pentru cupluri e să se adreseze nu la ginecologi simpli, ci la specialiști de la centrele de fertilitate, oriunde ar fi ele – la Chișinău, București, Iași, etc.

De ce e principial acest lucru?

Fiindcă multe cupluri pierd timp umblând pe la ginecologi simpli, care își fac meseria foarte bine pe filiera pe care o au, dar ei nu sunt specializați în fertilitate. Și aceste cupluri au nevoie de specialiști anume în probleme de infertilitate, nu în ginecologi generaliști.

Care-i diferența?

Un medic specializat în infertilitate învață pentru asta ceva mai mult și se specializează mai mult în domeniul dat. Și cine învață și știe mai mult poate să ofere și mai multă informație și cum să pună accentele.

Adică un astfel de doctor vede problema în ansamblu, vede mai multe cauze?

Exact. Acest doctor specializat în infertilitate merge la congrese legate de acest domeniu, pentru că ginecologia și obstetrica e o specialitate foarte mare, care are subspecialități și de asta e de preferat să mergi la medicul care cunoaște cel mai bine domeniul. Cum sunt de exemplu ginecologi specializați pe sân și noi le spunem mamologi, alții sunt specializați pe cancer, adică adresarea trebuie să fie la specialiștii de nișă.

Bun. Când ajung totuși femeile la fertilizare și prin câte tratamente trec până înțeleg că altă soluție decât această metodă nu există pentru a avea un copil?

În primul rând eu cred că ele trebuie să apeleze la această metodă când le indică medicul specialist în tratarea infertilității. Sunt însă femei care se grăbesc să aibă copii, dar asta e partea subiectivă a problemei. Și este foarte important să ai încrede în medicul la care apelezi cu această problemă, să creezi această relație de încredere și să te bazezi pe acel medic. Dacă ea nu există, mai bine nici nu apela la el.

De regulă cum se întâmplă, cuplurile trec prin tratamente chinuitoare, de durată și abia când nu mai văd luminița apelează la specialist?

Din păcate așa se întâmplă. Mulți pierd ani prețioși umblând pe la specialiști, ginecologi simpli, nefăcând lucrurile necesare, iar în lupta cu infertilitatea vârsta e cel mai important criteriu. E una să te ocupi de o femeie de 30 de ani și alta e să te ocupi de una de 35 sau 40 de ani. Șansele sunt cu totul diferite.

Dumneavoastră de câteva luni faceți naveta la Chișinău, din câte știu. Consultați și aici cupluri și aș vrea să știu dacă tabloul infertilității e asemănător cu cel din România?

De vreo șase luni fac naveta și la Chișinău și cred că deja îmi pot crea o părere referitor la patologia care predomină la pacienții care vin. Pot să spun însă despre două lucruri pozitive: 1. Cuplurile de la Chișinău se prezintă la o vârstă mai tânără decât cele din România. Media de vârstă a pacienților pe care-i consult este de 28,29,30 de ani, pe când în România este de 33,34,35 de ani. Acest lucru este îmbucurător, pentru că aceste familii sesizează problemele un pic mai devreme și se adresează ceva mai devreme. 2. Au la nivel de medic de familie o evidență foarte bună a analizelor, mă refer la acele cărticele, care chiar dacă sunt pe hârtie, din ele îți poți face o concluzie și asta înseamnă foarte mult pentru un medic. Referitor la patologie, ea se aseamănă foarte mult cu cea din România.

Dumneavoastră ați pomenit la un moment dat că în România este un program național care ajută cuplurile infertile să apeleze la metoda FIV pentru a concepe un copil. La noi de curând a fost aprobată o hotărâre de Guvern prin care cuplurile nu mai sunt obligate să aibă un anumit salariu ca să poată beneficia de o procedură de fertilizare gratuită. Trebuie să vedem, dacă sunt prevăzuți și bani în buget pentru ea. Vreau să-mi spuneți cât de accesibilă este fertilizarea în acest spațiu în condițiile în care noi știm ce salarii avem, cum se dezvoltă economia și mai știm că o asemenea procedură nu e deloc ieftină?

Aceste proceduri de fertilizare pot să spun că sunt scumpe sau chiar foarte scumpe. În România, cu tot cu tratament, poate ajunge și la trei mii de euro. Ele sunt scumpe chiar și pentru cetățenii din țările mai dezvoltate ale Uniunii Europene și de aceea și în acele țări Guvernele, Companiile Naționale de Asigurări vin în întâmpinarea acestor cupluri. Deci, aceste mici ajutoare care se dau de către stat sunt binevenite. Însă dacă Guvernele își îndreaptă atenția și spre această problemă, înseamnă că înțeleg că se confruntă cu probleme demografice grave. Mai ales că problema demografică are două componente – una de imigrare și alta de scădere a natalității și atunci asemenea programe nu sunt doar binevenite, ci sunt o urgență necesară. Pentru că astfel statul investește niște bani în viitorul țării și acești bani se vor recupera ulterior, peste vreo 20 de ani, prin impozitele plătite de acel cetățean care se va naște acum. În România, de exemplu, atât clinicile publice, cât și cele private pot fi incluse în acest program, sunt tratate cu aceeași monedă. Bineînțeles trebuie să îndeplinești anumite condiții, care sunt foarte bine puse la punct, există niște criterii de performanță, adică nu poți avea o rată de succes mică și să faci parte din acest program. Și până la urmă lucrurile sunt făcute în beneficiul pacientului, el trebuie să aleagă unde se adresează. Și Guvernul trebuie să se gândească în primul rând la ei, nicidecum la clinici, că sunt ale statului, că sunt private.

Aveți copii fertilizați pe „credit”?

Sunt situații când se face fertilizare și ulterior pacientul își achită costurile. Dar sunt și multe cupluri care apelează la credite bancare pentru a-și achita costurile fertilizării.

Deci, sunt copii scumpi, din câte înțeleg. Scumpi în toate sensurile.

Noi le spunem copii prețioși, mai mult decât de aur.

În general, fertilizarea presupune vreun risc pentru femei? Și dacă da, atunci care ar fi ele?

Orice procedură medicală suportă niște riscuri, chiar și o pastilă pe care o iei prezintă niște riscuri și noi trebuie să fim conștienți de acest lucru. Întrebarea e cât de mari sunt aceste riscuri și cum ne asigurăm să nu se întâmple. Fertilizarea in vitro raportează complicați la aproximativ 1-2% dintre pacienții care recurg la metodă, depinde de țară. Una dintre complicați este hiperstimularea ovariană (este un sindrom care se manifestă în urma stimulării excesive a ovarelor. Aceasta reprezintă unul dintre efectele adverse care pot apărea în administrarea tratamentelor de fertilitate la femei). Este un sindrom la care nimeni nu dorește să ajungă, poate fi și cu internare în spital și cu diverse complicații. În ultima perioadă, din fericire, sunt protocoale clinice moderne și dacă e gestionat bine procesul și se aplică corect în cazul fertilizării, nu se mai ajunge la hiperstimulare ovariană. Din experiența centrului nostru, de șase ani nu am mai avut niciun astfel de caz, ceea ce înseamnă că lucrurile sunt foarte bine gestionate. O altă complicație care poate apărea ține de recoltarea de ovocite, procedură care se efectuează prin puncție foliculară. Pot fi sângerări minore, poate fi puțină durere, dar nu sunt atât de grave.

Și cine dintre femei sunt mai expuse acestor riscuri?

Depinde. În primul rând femeile tinere care au răspunsul ovarian mai puternic și femeile care au o patologie infecțioasă, în care anatomia organelor interne, din pelvis, din burtică sunt modificate și atunci se pot întâmpla asemenea complicații.

Probabil femeile care sunt nevoite să apeleze la fertilizare in vitro vor să știe și ce examene medicale să facă pentru a putea purcede la procedura propriu-zisă. ..

Toate analizele trebuie individualizate. Nu sunt standard pentru toate pacientele. Fiecare pacient e unic și el trebuie văzut ca un pacient unic și înțeles la fel. Cele generale sunt cele de sânge, analize la maladiile infecțioase, hormonale, genetice, imunologice, verificarea trompelor, laparascopii, hiteroscopie, etc. La bărbați e importantă spermograma, spermocultura, determinarea anticorpilor antispematici din spermă, determinarea ADN-ului la spermatozoizi. Deci sunt foarte, foarte multe. Arsenalul pentru investigarea unui cuplu este foarte mare, dar trebuie individualizat. Depinde foarte mult de capacitatea medicului de a înțelege și de a filtra analizele și a indica exact cele de care ai nevoie.

În Moldova era o dispută aprinsă pe seama numărului de embrioni care pot fi transferați odată. Unii doctori spun că, potrivit standardelor internaționale, trebuie implantați cel mult doi embrioni, alți doctori – că nu contează, că pot fi implantați și mai mulți. Totuși, care este norma? Câți embrioni e admis să fie transferați în uterul unei femei o singură dată?

Este un subiect sensibil pe seama căruia se discută, într-adevăr, de foarte mulți ani. Și aici e individual. Nu poți standardiza. În principiu, la femeile tinere până în 30 de ani se recomandă se pui un singur embrion, de preferat să fie embrion de ziua a cincea, care are șanse mai mari de implantare. La femeile peste 30 de ani până în 37-38 se recomandă să pui doi embrioni, dar cu consimțământul și cu riscul de asumare sarcinii gemelare. Nu poți să transferi niște embrioni fără să ai acceptul cuplului. La femeile trecute de 40 de ani poți transfera și trei embrioni. Unele țări limitează prin lege acest număr, altele nu limitează, lasă la latitudinea medicilor. De asta trebuie individualizat. Sunt cazuri când o femeie are cinci-șase eșecuri de fertilizare. Nu poți să-i transferi un singur embrion. Pui mai mulți ca să reușești să obții totuși o sarcină. În Uniunea Europeană sarcina gemelară este considerată ca o complicație a fertilizării, în SUA acest lucru e mai flexibil, nu e tratată chiar ca o complicație. Deci, nu există o regulă de aur, dar ca specialiști trebuie să fim corecți și să prezentăm pacientului lucrurile așa cum sunt și el să aleagă. Noi transferăm unu, maxim doi embrioni. Sunt excepții rare când transferăm câte trei la femei de 43-44 de ani. La această vârstă șansele sunt mai mici și atunci când transferi mai mulți măcar unul poate avea șansa să se implanteze.

De obicei din câte tentative se reușește fertilizarea?

Noi calculăm reușitele per cuplu și nu per procedură. Multe reușesc din prima, multe din a doua, multe nici din prima, nici din a doua. Este foarte diferit. De exemplu, în Israel unde statul finanțează un număr nelimitat de proceduri sunt cazuri raportate când femeile fac 11-12 proceduri nereușite și la a 13-a a 14-a reușesc să rămână însărcinate. E clar că și noi și pacienții ne dorim să reușim din prima, să meargă sarcina bine și să se finalizeze cu o naștere bună, totul să fie bine. Toate astea sunt dorințe, până la urmă.

Și de regulă se implantează ambii sau doar unul?

De obicei rămâne unul, dar destul de frecvent se întâmplă să rămână și doi.

Zic să vă întreb puțin și despre inseminare. Știm că există cupluri care apelează la această metodă și tendința e în creștere. Ce puteți să ne spuneți, cine apelează la această metodă de concepere a unui copil?

Inseminarea mulți o văd ca o procedură intermediară până la fertilizare în cazurile în care se permite să o faci. Ce înseamnă acest lucru? 1. Femeia trebuie să aibă trompele permiabile ca sperma să poată intra în contact cu ovocitele. 2.Calitatea spermei să nu fie atât de rea încât să nu putem concentra și efectua inseminarea. De obicei apelează cuplurile cu probleme medii sau mai mici, cuplurile în care femeile după o perioadă de trei-patru ani nu rămân însărcinate și astfel vor să-și crească șansele. Deci, până a face fertilizare, fac inseminare. Și da, sunt tot mai frecvente cazurile când femei singure, care și-au făcut o carieră și își doresc foarte mult un copil apelează la inseminare care oferă șanse bune de reușită.

În Moldova știu sigur că există o bancă de spermă, nu știu care e situația cu ea. La cine apelează cuplurile și femeile care au nevoie ea?

În România, legislația la acest capitol este foarte bine pusă la punct. Femeile sau cuplurile își pot comanda sperma de la băncile de spermă din străinătate, în special din Danemarca. Se depune o cerere, autoritatea medicală autorizează importul și pacienta o achiziționează. Partea proastă e că astfel de bănci nu sunt și în România. Chiar dacă donarea e permisă, nu e permis să-i remunerezi pe donatori și dacă nu-i remunerezi nu ai nici bancă. În Moldova știu că există, dar nu știu după ce criterii funcționează. Ce știu foarte bine e că băncile de spermă din Danemarca și Spania sunt foarte bine puse la punct.

Cât timp poate fi păstrată sperma în bancă? Un an, doi, trei?

Poate sta și 25 de ani fără nicio problemă. Practic i se oprește timpul la o temperatură de minus 1196 de grade și când se dezgheață i se repornește motorul, aș putea să spun.

 Și niște întrebări de final – câți bani aduce un astfel de business, domnule doctor?

Aduce pe cât de bun ești. Dacă ai o rată de succes bună, îți vin și bani. Dar pe lângă satisfacție, pentru că e o meserie foarte frumoasă, trebuie să investești și foarte mulți bani, fiindcă tehnologia e mereu în dezvoltare, apar echipamente noi și o mare parte din profit este reinvestit. Este un domeniu efervescent, care generează și venituri, și multă cercetare, și satisfacție.

Este un domeniu care va evolua, din punctul dvs de vedere, cum în următorii ani? La ce să ne așteptăm în domeniul fertilizării in vitro?

Cred că trebuie să ne așteptăm în primul rând la creșterea ratei de reușită. În 76-77, când s-a lansat fertilizarea in vitro rata de reușită era de vreo 10 la sută, în anii 80-90 a evoluat la 20 și ceva la sută, când am început eu activitatea era spre 40% și acum se vorbește de o rată de succes de 50%. Deci este în creștere și asta va fi tendința. Unele teorii spun că pe viitor tot mai mulți copii vor fi concepuți prin fertilizare in vitro, chiar dacă nu va exista vreo patologie în cuplu. Asta pentru a reuși să scanezi embrionul pentru diverse patologii care ar putea să le aibă când va fi matur și pentru a ști care embrion este mai sănătos ca să ai și un copil sănătos, frumos, etc. Se spune că sexul va fi mai mult pentru plăcere, ia copiii vor fi concepuți cu ajutorul tehnologiilor medicale. Dar asta ține de viitorul îndepărtat.

Ce sfat ați avea pentru cuplurile care încearcă să aibă copii pe cale naturală și nu reușesc?

Dacă după un an și jumătate de viață sexuală regulată nu se etalează sarcina, să meargă la un centru de fertilitate, să efectueze o consultație banală la care se pot identifica problemele sau invers, pot fi eliminate.

Domnule doctor, vă mulțumim pentru acest interviu.