Ala Nemerenco, expert în politici de sănătate 

În ședința de ieri a Guvernului a fost aprobat proiectul de modificări la Legea Ocrotirii Sănătății nr.411-XIII din 28.03.1995. Modificările constau în majorarea îndemnizației unice de la 30 mii lei la 45 mii lei pentru medici și farmaciști și de la 24 mii lei – la 36 mii pentru personal medical și farmaceutic mediu care se angajează imediat după absolvire în mediul rural.

Sumele vor fi plătite ca și înainte – în rate: pentru medici 11,5 mii la sfârșitul primei luni, și apoi la sfârșitul fiecărui an consecutiv 3 ani la rând. Aprobarea de către Guvern fără nicio rezervă în baza unei note informative foarte scunde și fără o analiză a impactului bugetar, atestă două lucruri pe care nu le putem trece cu vederea – faptul că autoritățile sunt deschise să acorde atenție problemei și să se implice (punctul forte) și că situația e gravă (partea proastă). Cât de gravă – nu ne spune nimeni. Nu avem nici cea mai mică informație despre câți absolvenți s-au angajat în sistem anul trecut.

Informația prezentată în Nota Informativă, precum că anual 1/3 din absolvenți nu doresc să-și continue activitatea în sistemul public, este contrară celei din Nota Informativă a Strategiei de dezvoltare a resurselor umane din domeniul sănătății pentru anii 2016-2025, aprobată anul trecut. Acolo se spune că anual circa 2/3 din tinerii specialiști, care au urmat o pregătire de 9-10 ani în domeniu, cu investiții materiale și intelectuale considerabile, nu doresc să continue activitatea de muncă în sistemul public al sănătății. Dacă datele prezentate acum de Ministerul Sănătății sunt corecte înseamnă că s-au întâmplat minuni. Țin să cred că totuși e o greșeală la mijloc a celor care au pregătit Nota.

Întrebarea apărută e doar una – se va solda cu succes aplicarea noilor prevederi, în caz că vor fi votate de Parlament? Vom putea stopa pierderea acută de cadre medicale, în special a medicilor din mediul rural?

Experiența veche a demonstrat cert că acordarea îndemnizației în această formă nu a funcționat și tinerii medici nu au fost motivați de ea să aleagă să meargă la țară. În primul rând fiindcă nu este o îndemnizație „unică”, ci plătită în tranșe, tinerii specialiști cheltuind-o pentru întreținere și nicidecum pentru a-și lua o casă. Și doi - nu este clar de ce Ministerul a deviat de la documentul propriu aprobat doar un an în urmă – mă refer la Strategia de dezvoltare a resurselor umane din domeniul sănătății pentru anii 2016-2025, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr.452 la 15.04.2016 (vedeți aici http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=364384).

În Planul de Acțiuni a implementării Strategiei, în activitatea 16.1 ministerul se obligă să realizeze în trimestrul II al anului 2017 analiza sumei facilităților acordate și eliberării facilităților într-o singură tranșă, precum și diversificarea formei și conținutului facilităților acordate. De ce s-a renunțat la plata facilităților de 45 și 36 mii lei într-o singură tranșă, politică care ministerul și-a asumat-o doar un an în urmă? De ce nu a fost diversificată forma și nici conținutul așa cum este aprobat? Și de ce îndemnizația este plătită doar personalului medical imediat după absolvire, deși prevederile Legii ocrotirii sănătății din 1995 nu mai corespund realității? De ce nu aplicăm facilitățile și celor care revin de peste hotare sau decid să-și schimbe locul de trai? Anume aceasta a fost una din recomandările experților OMS.

Orice Guvern care investește sute de milioane în instruirea cadrelor medicale nu își poate permite luxul să piardă aceste investiții, și va mai face un efort pentru a susține politicile de reținere a cadrelor.

Pentru zonele rurale OMS are dezvoltat un set special de politici care le recomandă a fi aplicate la pachet:

  • dezvoltarea conceptului de sănătate rurală;
  • dezvoltarea programelor de instruire universitară cu includerea subiectelor ce țin de sănătatea populației din mediul rural pentru a consolida competențele cadrelor medicale care vor activa în aceste zone;
  • organizarea stagiilor de practică profesională și schimbul de experiență peste hotare în domeniul sănătății rurale prioritar pentru studenții și cadrele medicale ce acceptă activitatea în zone rurale în baza unor acorduri de revenire obligatorii;
  • ajustarea cadrului legal existent cu referire la atribuțiile autorităților teritorial administrative privitor la organizarea serviciilor de sănătate la nivel local și politicilor de menținere a personalului angajat în instituțiile publice din teritoriu - condiții atractive de muncă, salarizare, pachet de politici motivaționale locale – asigurare cu locuință;
  • declararea oficială a specialităților cu deficit și a zonelor cu probleme în asigurarea cu cadre medicale și acceptarea detașării personalului medical ca dislocare în centre raionale cu asigurarea navetei zilnice la locul de muncă;
  • cadru legislativ de acordare a facilităților monetare și non-monetare pentru activitate în mediul rural și zonele defavorizate (alocații în caz de dificultate; majorarea alocației pentru cheltuielile de locuință - căldură, electricitate, acoperirea cheltuielilor de transport pentru navetă);
  • cadru legislativ pentru acordarea sporurilor, primelor și garanțiilor de stat pentru medicii de familie și medicii specialiști de specialități  deficitare, care să își desfășoare activitatea pentru cel puțin 5 (cinci) ani în instituțiile publice cu deficit din punct de vedere al acoperirii în special cu medici;
  • susținerea dezvoltării rețelelor profesionale pentru sănătatea rurală cu scop de a îmbunătăți imaginea personalului medical ce profesează în rural și pentru a reduce sentimentele de izolare profesională;
  • recunoașterea publică profesională în contextul afirmării sănătății ca valoare socială esențială pentru societate.

Este minimă investiția în a menține personalul medical în comparație cu cea de producere a lui ca pe conveier și apoi pierderea tot ca pe conveier. Este minimă investiția în a menține personalul medical în comparație cu anii pierduți de viață (PYLL) ai populației decedate prematur. Beneficiile investiției în sănătatea unei națiuni sunt enorme și evidente și nu pot fi asigurată fără medici și alt personal. Acesta este un deziderat al OMS pe care trebuie să-l accepte orice guvernare.