Redactor: Tatiana Povar
Natalie Smith s-a născut fără uter, însă ovarele ei funcționau normal. Aceasta înseamnă că fără fertilizarea in vitro și o mamă surogat (o femeie care poartă un copil pentru altcineva decât pentru sine), Natalie nu ar fi putut avea vreodată un copil biologic. În anul 2009 Natalie și soțul ei au devenit părinți de gemeni, purtați în pântece de către Jenny French, care mai născuse copii încă pentru două cupluri, scrie The Economist. Femeia a fost motivată, mai ales de propria experiență de infertilitate, între primul și al doilea copil al său. Experiența a creat între familii o conexiune de durată: ea a rămas prietenă cu familiile pe care le-a ajutat să se completeze și a devenit nașă de botez pentru gemeni.
Doamna Smith a fost norocoasă. Ea locuiește în Anglia, unde sunt stabilite reguli stricte și clare privind mamele surogat. În alte țări europene, activitatea nu este reglementată, prin urmare e considerată ilegală. În multe alte țări ale lumii, surogatul gestațional nu era reglementat prin lege până nu demult. Acest lucru a transformat procedura în comerț cu copii, care adesea era însoțit de complicații și escrocherii.
Multe țări aflate în curs de dezvoltare, din cauza prețurilor mici oferite mamelor surogat au devenit o adevărată atracție turistică pentru cuplurile care din varii motive nu puteau concepe copii. Din acest motiv, Tailanda, de exemplu, a interzis surogatul gestațional pentru cuplurile străine în 2015. La fel a procedat și Nepalul.
Câteva luni mai târziu, India, care era o destinație turistică pentru cuplurile care căutau mame surogat, brusc a interzis și ea aceste servicii pentru clienți străini. Procedura este admisă doar între rude de sânge. Noile reguli au fost emise cu scopul de a proteja surogatele de exploatare.
█ Noi soluții pentru femeile care nu pot să nască. Transplant de uter, realizat cu succes și în SUA
Deseori femeile care devin mame surogat sunt sărace și nu au studii, o sarcină purtată le poate asigura existența pentru aproape 10 ani. Guvernele afirmă că multe dintre ele nu înțeleg ce fel de contracte semnează. Sunt clinici care implantează mai mulți embrioni în uterele femeilor, pentru a crește șansa de fertilizare, fără să le anunțe despre aceasta. În alte cinici, lăuzele nu beneficiază de îngrijirile corespunzătoare post partum.
Cu trei ani înainte de a interzice surogatul gestațional pentru clienții străini, India a interzis procedura pentru homosexuali. Clinicile indiene au transmis embrionii înghețați clinicilor din Nepal, Thailanda și Cambodgia. Acum, după noi restricții, afacerea se îndreaptă spre Grecia, Laos și Ucraina, spune Sam Everingham de la Families Through Surrogacy, o agenție de caritate australiană. Mai multe țări africane devin din ce în ce mai populare din acest punct de vedere, iar femeile indiene care doresc să fie surogate merg în Kenya.
Departe de familie și prieteni, necunoscând limba de acolo, acestea devin și mai predispuse la exploatare și abuz.
Copil născuți de mame surogat
Problema pentru cei care vor reglementa existența sarcinilor prin intermediul mamelor surogat este că cererea este în creștere rapidă. Deși numărul copiilor născuți la nivel global, în fiecare an, prin această metodă nu este cunoscut, cel puțin 2.200 s-au născut în SUA în 2014, dublu decât în 2007. Marea Britanie a înregistrat aproape 400 în 2016, de opt ori mai mult decât în 2007. O clinică mare din India, populară pentru cuplurile străine cu probleme de fertilitate, a pretins că a contribuit la nașterea a o mie de copii între anii 2004 și 2015.
Pe timpuri, femeile care nu puteau rămâne însărcinate adoptau copii. În prezent, tot mai puțini micuți sunt adoptați. Cuplurile homosexuale, care se pot căsători într-un număr tot mai mare, în diverse țări, se îndreaptă din ce în ce mai mult spre surogatul gestațional. Unii bărbați necăsătoriți își pot căuta de sine stătător femei care să le poarte copii, la fel cum și femeile singure pot apela la băncile de spermă, dacă nu-și găsesc un partener corespunzător. Progresele în tratamentul infertilității fac toate aceste lucruri posibile, ceea ce înseamnă că surogatele sunt acum foarte puțin legate de copiii pe care îi poartă. Dacă mama nu are ovule proprii sau dacă copilul urmează să fie conceput pentru un bărbat singur sau un cuplu de homosexuali, FIV se poate face cu ouă donate.
Primul contract oficial de surogat gestațional a fost întocmit în anul 1976 în SUA. Zece ani mai târziu a existat un caz în care mama surogat a înaintat un proces de judecată pentru custodia copilului, care biologic era al ei, obținut prin însămânțare artificială, de la tatăl beneficiar. Acest caz a inspirat mai multe mame surogat din SUA, lucru ce a dat de gândit familiilor beneficiare de serviciile acestora. Cazurile înregistrate au dus la stabilirea unor reguli pentru această procedură.
Drepturile de fertilitate
În principiu, studiile recente arată că se întâmplă extrem de rar ca surogatele să-și schimbe părerea, dorind să păstreze copilul. Surrogacy UK, o organizație de caritate din Anglia, afirmă că de la fondare până acum nu a întâlnit astfel de cazuri printre cele 180 de mame care au purtat copii străini.
,,Nu te gândești niciodată că copilul este al tău”, afirmă Michele Green, o mamă care a adus pe lume doi gemeni în anul 2015 în Marea Britanie. Ea poartă a doua sarcină pentru cineva străin și se simte mândră că poate ajuta un cuplu să devină părinți.
█ Cum știința modifică pentru totdeauna modul „clasic” de a concepe un copil
„Din contra, se întâmplă cazuri când părinții care apelează la serviciile mamelor surogat nu își mai doresc copii. Am avut cinci astfel de cazuri în Canada, din anul 2004 de când a fost legalizat surogatul gestațional”, afirmă Sally Rhoads-Heinrich, care oferă consultații on-line cu privire la programele de surogat gestațional. Principala cauză de refuz a cuplurilor era divorțul. Copii care s-au născut au fost transmiși pentru adopție.
În țările înalt dezvoltate, surogatul gestațional implică mediatori care analizează și oferă consiliere cuplurilor care își doresc un copil cu ajutorul unei mame surogat, iar părțile semnează un acord, în cazul în care lucrurile nu merg așa cum se planifică. În Australia, ambele părți primesc consiliere profesională și consultație juridică.
În Marea Britanie părinții sunt examinați de către un lucrător social, apoi li se permite să ia copilul acasă. Surrogacy UK încurajează ambele părți să se cunoască cel puțin 3 luni înainte de conceperea copilului. Le este oferită o listă cu minim 15 întrebări pe care trebuie să le discute, inclusiv despre întreruperea sarcinii, dacă copilul are malformații congenitale și altele. Dacă părțile nu pot ajunge la o înțelegere sunt sfătuite să renunțe sau să găsească alte oportunități.
Chiar dacă surogatul gestațional este legal, regulile restrictive determină mulți părinți să apeleze la aceste servicii în străinătate. Cuplurile britanice necăsătorite cu probleme de fertilitate merg în alte țări, dacă, de exemplu au nevoie atât de ovule, cât și de spermatozoizi. Israelul și unele regiuni din Australia permit acest lucru doar cuplurilor heterosexuale.
Trei sferturi dintre cei aproape 300 de copii născuți cu ajutorul surogatelor din Nepal, în 2014-2015, au fost concepuți pentru cetățeni din Israel și Australia.
În majoritatea țărilor unde programul de surogat gestațional este legal, sunt plătite doart sarcinile - iar cheltuielile legate de naștere sunt interzise (câteva state americane, Ucraina și Georgia sunt excepții). Asta forțează aprovizionarea. Unele locuri, inclusiv Marea Britanie, sunt atât de îngrijorate de situația creată cu mamele surogat, încât au interzis publicitatea, astfel că părinții și surogatele se găsesc cu greu între ei.
În cazul în care plata este permisă, agențiile pot aranja întreaga afacere fără întârziere - inclusiv pentru străini. Diane Hinson de la Creative Family Connections, o agenție din America, spune că aproximativ o treime dintre clienții săi provin din Europa. Și părinții care ar dori să privească mai departe pot economisi ceva bani. Surrogacy în statele din SUA în care plata este permisă costă, de obicei, mai mult de 100 mii de dolari. În Ucraina costul este cu două treimi mai mic.
Atunci când își aduc copii acasă, iarăși se pot pomeni într-o încurcătură legală. Marea Britanie a elaborat un ghid pentru cei care recurg la servicii de surogat gestațional peste hotare. Părinților le va lua cel puțin șase luni ca să poată fi recunoscuți ca părinți în Anglia, afirmă Louisa Ghevaert, avocat din Londra. Doamna Rhoads-Heinrich afimă că clienții canadieni ai agenției celebrează sosirea copiilor lor ca toți ceilalți părinți, împărtășind noutatea pe rețelele de socializare. Pe când în Franța, Germania, Italia și Elveția, unde este interzis surogatul gestațional, părinții nu îndrăznesc să vorbească despre acest lucru de frică că vor rămâne fără copii.
Unii copii născuți prin intermediul surogatului transfrontalier au rămas fără cetățenie sau fără părinți recunoscuți legal în țara în care sunt crescuți. Instanțele din întreaga Europă înregistrează tot mai multe cazuri când legea impune părinții să-și lase bebelușii la orfelinat. În 2015, o instanță italiană a decis că un copil născut de o mamă surogat în Ucraina și adus în Italia ar trebui să fie propus pentru adoptare. Însă judecătorii încep să acorde drepturi părintești în astfel de cazuri, pe motiv că este în interesul copiilor. Deciziile contrare au fost recent revocate de instanțele de apel și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Toate acestea au stimulat dezbaterea legalizării surogatului gestațional. În Suedia nu sunt legi în acest sens, astfel Consiliul Național pentru Etică Medicală a declarat în 2013 că ar trebui să fie permisă, dar cu anumite condiții. Acestea presupun o relație strânsă între mama purtătoare și părinții propriu-ziși, să nu fie vreo legătură genetică între mama surogat și copil, consilierea și verificarea părinților și o garanție că micuțul va afla mai târziu cum a fost conceput. Anul trecut, o comisie creată pentru consilierea Guvernului suedez a spus că nu ar trebui permisă surogarea sub nicio formă. S-a recomandat ca suedezii să fie descurajați să caute astfel de servicii în străinătate, fiind publicate dificultățile legale cu care cuplurile ar putea să se confrunte atunci când își vor aduce copiii acasă. Au existat două aspecte principale, spune Eva Wendel Rosberg, autorul raportului Comisiei. Primul ține de lipsa studiilor care ar arăta modul în care cuplurile vor accepta copii născuți de mame surogat. Al doilea aspect ține de faptul că este practic imposibil să depistezi dacă mama surogat a fost sau nu impusă să facă acest lucru, chiar și în cazurile când fătul e purtat de o rudă.
Multe feministe și lideri religioși consideră acest lucru – o exploatare
În diverse țări, diverși lideri religioși conservatori și feministe de stânga se opun cu fermitate oricăror faclități pentru părinții care intenționează să apeleze la servicii de surogat gestațional. Biserica catolică descrie surogarea ca fiind „nerespectarea obligațiilor iubirii materne, a fidelității conjugale și a maternității responsabile”. Feministele declară că mamele purtătoare sunt ca niște „vase” folosite apoi aruncate. În 2015, Parlamentul European a descris-o drept „exploatare reproductivă” care „subminează demnitatea umană” a femeilor. Datele recente, însă, sugerează că interzicerea surogării nu va pune capăt exploatării femeilor, ci doar o va atrage în alte domenii.
█ Articole relaționate:
Piața fertilizărilor in vitro prosperă în Asia