Autor: Irina Papuc
În sistemul medical moldovenesc poți „lua în cap” dacă raportezi o greșeală medicală. Greșelile nu se învață, ci se ascund, tocmai de aceea că după ele vine și pedeapsa. Așa muncesc, așa își riscă cariera și chiar libertatea. Își doresc o lege care să-i protejeze, să le asigure o „judecare” justă și numai așa ar fi gata să deschidă parantezele malpraxisului în Republica Moldova. Sunt câteva dintre constatările unui studiu care abordează pentru prima dată malpraxisul medical și înțelegerea lucrătorilor medicali față de această problemă de sistem.
150 de specialiști, prin care medici de diferite specialități, au fost gata să vorbească despre cel mai complicat aspect al carierei lor - greșelile.
Ce este o greșeală și când devin eu responsabil pentru ea?
Din cauză că nu avem o Lege a malpraxisului și nici nu se discută despre el, fenomenul este înțeles doar parțial de unii doctori. În lipsa unei noțiuni, medicii nu mai știu ce le poate fi imputat și ce nu.
„E malpraxis dacă n-am suficiente condiții ca să asigur asistența medicală unei gravide până vine Salvarea?, s-a întrebat un medic de familie? Dar dacă l-am tratat pe pacient cu medicamentele pe care le-a avut atunci spitalul la dispoziție și n-am avut de unde să aleg” ? Sunt câteva dintre întrebările pe care le-au adresat lucrătorii medicali, participanți în focus-grupuri, explică Rodica Gramma, specialist în bioetică medicală, conferențiar universitar al Școlii de Management în Sănătate Publică și autor al studiului de evaluare a politicilor naționale în domeniul malpraxisului și asigurarea respectării drepturilor pacienților în Republica Moldova.
Medicii au și raportat situații care generează erori sau greșeli în activitatea lor. Acestea sunt:
- Lacune de organizare sau managementul prost
- Echipamentele învechite
- Rezultatele de laborator eronate
- Lipsa medicamentelor
- Greșelile personalului mediu care pot deplasa vina către medic
- Infecțiile din spitale
- Neglijența lucrătorilor medicali
- Lipsa de competențe
„Un participant a dat un exemplu din neurologie. Din cauza aparatelor vechi de encefalografie rezultatele la epilepsie pot da rezultate eronate în proporție de 60-80 la sută. Deci, este malpraxis. Totuși, medicii înțeleg bine unde ar trebui să intervină responsabilitatea lor pentru prejudiciile aduse și în ce cazuri ei n-ar trebui să poarte răspundere”, a mai menționat Rodica Gramma în prezentarea studiului. Astfel, lucrătorii medicali înțeleg că pot fi direct responsabili pentru greșeli făcute din neglijență, din cauza cunoștințelor insuficiențe, dacă nu respectă protocoalele clinice sau dacă nu asigură dreptul pacientului la informare completă. În același timp, nu cred că trebuie să fie implicați într-un subiect de malpraxis dacă vina este în dotarea insuficientă a instituției cu tehnică medicală, dacă au loc infecții nosocomiale, dacă medicamentele nu sunt de calitate și nici suficiente.
„Cu meșa ce facem?”
Imaginați-vă că operați pacientul pentru a-i extirpa o tumoare, iar înăuntru găsiți ... o meșă, uitată mulți ani de un coleg de-al dumneavoastră. Ce faceți? Raportați greșeala? De fapt, nu trebuie să vă imaginați. O situație de acest fel a avut loc cu adevărat într-un spital public. Medicul care a operat pacientul a trebuit să aleagă – să raporteze greșeala sau nu. Și nu, greșelile nu se raportează, ci se tac și se mușamalizează. Din frică.
„Avem o ierarhie dură în sistemul sănătății. Principalul cineva să fie pedepsit public, apoi se uită. Este o lipsă totală de colegialitate”, a declarat unul dintre participanții la studiu. Este o replică a unui doctor care reproduce starea de spirit a majorității din sistemul medical. Doctorii care au participat în focus-grupuri s-au plâns că nu pot vorbi deschis despre o greșeală, deoarece ea devine un instrument de pedeapsă, în condițiile în care în țările normale greșelile se raportează, pentru a fi analizate, a învăța din ele și a înțelege cum pot fi evitate pe viitor. Scopul raportării nu este pedeapsa și chiar dacă unii doctori înțeleg asta oricum le e frică, iar motivul este că nu au încredere în integritatea celor care le vor analiza cazul.
„În Republica Moldova nu există un sistem de raportare a greșelilor medicale, iar doctorii au declarat că au rezerve față de persoanele care analizează acum greșelile în cadrul instituțiilor medicale sau în cadrul comisiilor la Ministerul Sănătății. Au fost raportate și cazuri de conflicte de interese, de exemplu un specialist al ministerului pentru o anumită specialitate este și șef de catedră sau clinică în același timp. Locul comisiilor de specialitate ar trebui luat de o nouă structură care va analiza cazurile de malpraxis, iar această structură poate fi Colegiul Medicilor, cu toate componentele sale. Eventual, specialiști din actualele comisii s-ar putea regăsi în noua structură, însă nu se pot aduna doar ginecologi, de exemplu, să decidă dacă a fost sau nu malpraxis în cazul unui obstetrician-ginecolog”, a explicat mai explicat Gramma.
Malpraxis sau nu? Depinde de cine judecă
Medicii își doresc ca specialiști independenți, fără presiuni, cunoștințe sau pile, să analizeze cazurile raportate și să dea verdictele. La modul ideal, grupuri multidisciplinare sunt necesare, iar în ele trebuie neapărat să se regăsească un psiholog, un jurist, un medic legist, dar și cei care vor putea stabili cât mai just valoarea prejudiciilor fizice și morale care urmează a fi plătite pacientului. În ce tip de structură rămâne de văzut.
Cine plătește?
Medicii moldoveni sunt gata să accepte soluția asigurărilor medicale, chiar și dacă acestea ar fi obligatorii. „Cine plătește” este o întrebare fără răspuns deocamdată. Salariile doctorilor sunt atât de mici, încât ei nu ar putea să acopere un anumit procent ce ar urma să fie direcționat pentru asigurarea obligatorie. În același timp, nici instituțiile medicale nu au prevăzute bugete în acest scop. O soluție analizată acum de experți ar fi acoperirea unei părți de cheltuieli de către CNAM, iar acestea să se regăsească în costul cazului tratat.
De la cine putem învăța?
Arcadie Astrahan, expert
Cel mai bun sistem cunoscut este cel suedez. Acolo evaluările sunt făcute de către experții companiilor de asigurări, care sunt independenți și nu au interferențe nici cu sistemul medical, nici cu pacienții.
Este important de spus că acolo sistemul nu se bazează pe probarea eroarii medicale, medicul este exonerat de orice răspundere, iar recompensa se plătește dacă există o legătură cauzală dintre acțiunile doctorului și prejudiciul adus. Cazul este analizat de un panel de experți din cadrul companiei de asigurări.
Dacă pacientul nu este mulțumit de decizie, poate merge mai departe către altă structură, formată din reprezentanți ai pacientului, ai instituției medicale și un reprezentant al Guvernului. Și acea decizie poate fi contestată și ulterior deja pacienții se pot adresa în judecată pe cale judiciară.
Medicii sunt foarte deschiși. În cazuri de malpraxis ei ajută pacienții să completele formularele pentru înaintarea raportării. Sistemul acesta funcționează la ei din 1975 și este unul reușit din mai multe puncte de vedere. (Vedeți aici mai multe detalii despre esența sistemelor în lipsa greșelii).
Dacă în Moldova se va merge pe sistemul juridic axat pe greșeală mă tem că nu vom avea rezultate.
„Este nevoie de decriminalizarea malpraxisului”
În Moldova, cazurile de malpraxis sunt soluționate preponderent pe cale judiciară, prin prisma Codului Penal, ceea ce înseamnă că doctorii riscă cu libertatea lor pentru greșeli. Acest sistem trebuie schimbat. Pacientul se adresează fie pe cale extrajudiciară, fie pe cale judiciară, însă în baza Codului Civil, astfel că de obicei pagubele suferite de pacienți sunt acoperite de despăgubiri. Statele dezvoltate au înțeles că nu există nicio utilitate dacă un medic este băgat la închisoare. Pe de o parte viața acestuia este ruinată, pe de altă parte - pacientul rămâne fără despăgubiri și fără sentimentul de satisfacție echitabilă.
Svetlana Doltu, director de programe, AFI, cu experiență de medic practician: „Așa cum luptăm acum pentru decriminalizarea consumului de droguri, așa trebuie să promovăm și decriminalizarea malpraxisului. Condițiile din instituțiile medicale complică activitatea medicilor – ei nu au tehnică performantă, medicamente, protocoale clinice nu există în multe domenii. Aș opta pentru raportarea greșelii în modul în care ar permite examinarea și discutarea cazului de malpraxis, nu a persoanei care l-a comis”.
„Semnați aici, pe foaia asta albă”
Vanu Jereghi, director al Institutului pentru Drepturile Omului
„Întâi de toate eu sunt pacient, iar lipsa Legii malpraxisului mă afectează și pe mine, în calitate de consumator de servicii. Mi s-a întâmplat la spital să mi se întindă o foaie albă și să mi se spună să semnez, că doctorul o să fie scrie mai târziu, când va avea timp. Ei n-aveau de unde să știe că sunt jurist și îmi cunosc drepturile”, a spus directorul IDOM. De altfel, comunicarea incompletă sau refuzul de a explica pacientului toate riscurile care pot apărea în urma intervenției medicale ce urmează sau tratamentului administrat este considerat malpraxis.
(Vedeți aici un caz în care doctorul a făcut intervenția medicală corect, dar a fost totuși acuzat de malpraxis).
„Studiul de evaluare a politicilor naționale în domeniul malpraxisului medical și asigurarea respectării drepturilor pacienților în Republica Moldova – concluzii și recomandări” este disponibil acum pentru a fi analizat și dezbătut. O variantă finală va fi gata în luna noiembrie. Acesta a fost elaborat în cadrul unui proiect, susținut financiar de USAID. La finalul proiectului, autorităților le vor fi înmânate recomandări de îmbunătățire a cadrului legal.
█ Articole relaționate:
„Este evident că vina pentru decesul acestui copil trebuia împărțită între mai mulți factori”