Redactor: Irina Papuc
Atunci când ajungi pe mâna medicilor, dar nu știi nimic despre tratamentul care urmează să-ți fie aplicat, trebuie să știi că legea îți garantează dreptul să afli nivelul de calificare al medicilor din instituție, să soliciți licența spitalului, precum și să ceri copia propriilor dosare medicale.
Orice pacient trebuie să fie informat atunci când are de-a face cu sistemul sanitar, pentru că e vorba de sănătatea lui, dar și pentru a fi evitate cazurile de malpraxis. Bolnavii trebuie să știe în detalii ce drepturi și ce obligații au, iar medicii sunt obligați să le prezinte acestora chiar și schema de tratament sau operație pe care urmează să o aplice pentru a-i trata.
În Republica Moldova dreptul la informare se regăsește în articolul 11 din Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului. Așadar, dreptul la informare al pacientului este asigurat conform Legii de către:autorităţile sistemului de sănătate de toate nivelurile; organizaţiile medico-sanitare şi cele farmaceutice; medicul ce vă tratează şi alţi specialişti în domeniu, persoanele care participă la tratamentul pacientului, în măsura competenţei funcţiei deţinute, precum și organizaţiile de asigurări în sănătate.
Legea mai prevede că orice bolnav trebuie să fie informat despre: volumul, tipurile și condițiile acordării serviciilor de sănătate, nivelul de acreditare al instituției medicale, licența și calificarea cadrelor medicale angajate.
Pe durata aflării într-o instituție medicală pacientul trebuie să știe cine sunt medicii care-l vor trata și ce experiență profesională au. De asemenea, toate cadrele medicale trebuie să poarte ecuson cu numele și funcția ce o au.
Prestatorul de servicii medicale e obligat să-l țină mereu la curent pe pacient cu informații privind: datele medicale proprii, rezultatele și dosarul investigațiilor, tratamentul și îngrijirile primite. De asemenea, medicul este obligat să-I explice pacientului, într-un limbaj clar și respectuos, folosind la minim terminologia medicală, toate informațiile privind starea de sănătate, inclusiv riscurile sau beneficiile fiecărei proceduri, consecințele în cazul unui eventual refuz al tratamentului, precum și ce alternative are pacientul.
Dacă bolnavul nu cunoaște limba română, administrația instituției medicale trebuie să găsească obligatoriu o altă formă de comunicare cu acesta. În lege însă nu este specificat clar despre ce model de comunicare este vorba.
Pacientul mai are dreptul să ceară expres ca o altă persoană să fie informată în locul lui despre procedurile medicale ce i se aplică. La externare informațiile sunt oferite pacientului sub forma unui rezumat. De asemenea, legea îi permite bolnavului să ceară și să obţină copia propriilor date şi dosare medicale.
Orice abatere a medicului sau administrației instituției medicale de la aceste norme pot fi considerate încălcare a drepturilor pacientului și pedepsite conform legislației în vigoare.