Ala Nemerenco, expert OMS: „E o eroare că după 9-11 ani de studii un medic pleacă din profesie, deoarece salariul nu-i poate asigura existența. Și e o crimă la nivel de sistem”

Studiul „Lucrătorii medicali din Republica Moldova: motivele abandonării profesiei” vine să evidențieze un șir de concluzii care deja s-au spus în studiile precedente – e timpul să nu mai irosim puținul pe care îl avem. E corect că investim în echipamente, în modernizări, căci medicina se dezvoltă permanent, dar să nu uităm să investim și în oameni. În primul rând în lucrătorii medicali, deoarece efectele secundare ale acestor investiții sunt resimțite imediat de pacienți.

Trebuie să recunoaștem că profesia de medic mai rămâne atractivă doar din inerție, că medicii și asistenții medicali nu pot supraviețui cu salariile pe care le au și aceasta se răsfrânge iarăși imediat pe pacient. A fi medic înseamnă mult mai mult decât a deține o diplomă, înseamnă dezvoltare profesională permanentă, cărți, internet, conferințe, plecări la instruiri și peste hotare, care nu le poți realiza cu un salariu de 3.000 lei (pentru informare: salariul mediu în sistemul sănătății pe anul 2013, conform datelor MS a fost de 3569,21 lei în sistemul bugetar și 3063,14 lei în sistemul de asigurări OAM), dar mai înseamnă și gărzi de noapte, emoții, stres, surmenaj, sindrom de „ardere” în profesie, risc de îmbolnăviri și multe altele.

E o eroare că după 9-11 ani de studii un medic să plece din profesie deoarece salariul nu-i poate asigura existența iar el, fiind corect și onest, nu dorește să meargă pe calea șpăgii și plăților de la pacient. Și e o crimă la nivel de sistem, căci în pregătirea lui s-au investit de la 320,000 lei și până la jumătate de milion din bugetul țării, iar în afara acestor costuri au mai existat și costurile de oportunitate, suportate de familie pentru trai, cărți. Cine acoperă toate aceste cheltuieli?

Mereu îmi pun întrebarea – suntem săraci pe-adevăratelea sau doar nepăsători, inerți și necompetenți în materie de politici? Căci nu pot să explic altfel pierderile enorme pe care le suferim și lipsa dorinței de a căuta orice posibilitate de majorare a salariilor și creare a unor motivații care într-adevăr să lucreze. Suntem într-un cerc vicios, din care odată și odată trebuie să rupem o verigă.

Studiul vine cu un șir de soluții pentru diferite niveluri – centrale, locale, instituții de învățământ, medicale etc. Rămâne să fie implementate, și trebuie să recunoaștem, e necesar și un curaj politic pentru aceasta. Dar e timpul – e un lux pentru o țară ca Moldova să-și permită să piardă cadre medicale gata instruite și inteligență. Nu are de unde lua alta.