Autor: Mariana Matcovschi
Persoanelor cu dizabilități din Moldova le este destul de greu să-și găsească un loc de muncă. De cele mai multe ori, de vină sunt stereotipurile celor din jur, frica angajatorilor sau lipsa infrastructurii, care le-ar permite să se deplaseze. Unele persoane însă reușesc să treacă peste aceste bariere, îşi fac studii şi obțin un loc de muncă bine plătit.
Este și cazul lui Dumitru Focșa – un tânăr care de aproape doi ani activează ca specialist operator telecomunicații în cadrul unei companii de producere și comercializare a ambalajelor din lemn. De când se ține minte, se deplasa cu ajutorul scaunului cu rotile. Știe ce înseamnă să vrei să urci într-un troleibuz care nu are bare speciale sau să ajungi zi de zi la etajul patru al clădirii universității. A simțit și ce înseamnă atunci când angajatorul refuză să te ia la muncă din cauza că ai o dizabilitate. Aceste lucruri însă nu l-au descurajat, iar Dumitru nu s-a lăsat niciodată bătut. A absolvit facultatea, și-a găsit un loc de muncă, practică sportul și face parte din echipa lotului paralimpic de tenis al Moldovei. Tânărul susține că o perioadă a lucrat și la două servicii concomitent fără zile de odihnă și nu-i poate înțelege pe cei care așteaptă doar să fie ajutați de alții.
„Persoanele cu dizabilități de la noi din țară și-au creat în cap ideea că toată lumea le este datoare, în special statul. Într-adevăr, statul are foarte puțină grijă de noi, dar asta nu înseamnă că cineva trebuie să ne aducă totul de-a gata”, susține Dumitru. El mai crede că nu doar persoanelor cu dizabilități le este greu să se angajeze în câmpul muncii, dar și celor cu abilități depline, iar pentru a reuși, este important să existe dorință și motivație.
Dumitru Focșa susține că multe companii renumite din țară sunt gata să ia la muncă persoane cu dizabilități, doar că problema nu constă doar în angajator, ci și în lipsa infrastructurii necesare, care face imposibilă deplasarea. „Pe parcursul primului an, când eram în căutarea unui loc de muncă, întrebam angajatorii: «Ați citit până la capăt informațiile din CV-ul meu?» Ei răspundeau ferm că da. Apoi adăugam: „Și ați văzut că jos este menționat că folosesc scaun cu rotile?”, povestește Dumitru. Unele companii își cereau ulterior scuze, nu pentru faptul că nu au citit până la capăt, ci deoarece nu au posibilitate să angajeze o persoană cu dizabilități. „Multe companii închiriază spațiul, de aceea nu au niciun interes să investească în infrastructură”, îi justifică Dumitru pe angajatori.
În prezent are un loc stabil de muncă, cu un colectiv prietenos și un salariu motivant. Tânărul susține că aici i-au fost create, din contul instituției, toate condițiile de care a avut nevoie, astfel încât Dumitru să poată merge peste tot. „Fiecare oficiu a fost echipat cu o rampă specială,de aceea am acces la oricare din departamentele instituției: în birou la mine, în oficiul central sau în oficiul managerului”, adaugă Dumitru.
Natalia Eriomenco, directorul comercial al companiei, susține că astfel ar trebui să procedeze și alți angajatori. „Nu a fost dificil de executat acest lucru din punct de vedere tehnic. Chiar dacă au fost făcute unele investiții, este un lucru firesc ca Dumitru să poată să aibă acces la toate depozitele, exact ca orice alt angajator”, menționează Natalia. Ea spune că patronul companiei a fost interesat de faptul de a-l avea pe Dumitru Focșa ca lucrător, deoarece CV-ul său era unul destul de bogat și avea experiență în domeniu.
Natalia Eriomenco mai susține că nu face nicio diferență între angajați, căci fiecare își exercită atribuțiile de serviciu în mod egal. „Dumitru are foarte mult curaj, câteodată chiar mai mult decât celelalte persoane care lucrează în compania noastră și deseori noi luăm exemplu de la el” adaugă directorul comercial.
Și colegii confirmă că Dumitru este cel mai activ angajat și că mereu se implică în toate activitățile echipei, chiar și în cele din afara serviciului: team building-uri, ieșiri în afara orașului, vizite la teatru sau film, picnicuri sau chiar maratoane.
Un venit stabil, lucrând de acasă. „Munca înfrumusețează omul”
Tatianei Bezerdic starea de sănătate nu-i mai permite să se angajeze la un serviciu. La 14 ani a fost diagnosticată cu „Lymphostasis" sau „boala piciorului de elefant”, o maladie destul de rar întâlnită în Republica Moldova. Chiar dacă a căutat tratament și peste hotarele țării, până la urmă, medicii au trebuit să-i amputeze piciorul stâng.
Până la intervenția chirurgicală a lucrat învățătoare de clasele primare, iar boala a lăsat-o fără acest loc de muncă. Nu s-a descurajat însă, ci și-a căutat o altă sursă de venit. A început să confecționează obiecte handmade.
„De când mă țin minte îmi plăcea să croșetez și să împletesc. Odată cu laptele matern cred că mi s-a insuflat și dragostea față de frumos, iar de la părinți am învățat că trebuie de muncit mult ca să obții ceva în viață”, susține meșterița.
Orice lucru început îl duce la bun sfârșit, chiar dacă întâmpină și greutăți. „Îmi e greu să cumpăr materialele de care am nevoie. O altă problemă este vinderea produselor confecționate. Dacă unele meșterițe își permit să mai iasă pe la târguri în zilele de odihnă, noi, persoanele cu dizabilități, suntem mai sensibile, nu putem sta mult timp în frig sau pe căldură mare. Acele zile în care merg la expoziții, să spunem așa, sunt o jertfă, deoarece trebuie să stau de dimineața până seara și e cam complicat”, spune Tatiana Bezerdic.
Meșterița își dorește cel mai mult ca autoritățile să le creeze celor care pot lucra, asemeni ei, condiții pentru a-și putea vinde produsele. „Nu îmi place să stau cu mâna întinsă, să cer alocații, deoarece știu că nu mi se va da. Trebuie ca cineva să ne ajute. Cu o rândunică nu se face primăvara, așa cum un singur om nu poate să răzbată peste tot”, concluzionează femeia.
Dacă multe persoane cu dizabilități au scaune cu rotile de mărimi obișnuite, Tatiana Bezerdic, din cauza bolii sale specifice, are unul mult mai mare. Acest lucru face deplasarea dificilă. „Deseori nu încap să intru pe ușă. Nu pot să-mi fac lecuiri nici la spital, deoarece nu încap pe ușile saloanelor din spital”, adaugă femeia.
„Niciodată nu trebuie să lași loc pentru îndoieli”
Toate aceste greutăți însă nu o fac să renunțe și niciodată nu i-a înțeles pe tinerii care stau acasă, chiar și pe cei cu dizabilități, dar care sunt în stare să lucreze. Tatiana Bezerdic spune că dacă ziua de muncă ar fi de 24 de ore, ar fi dublu fericită.
„Nu-mi ajunge niciodată timp, ideile mă depășesc cu doi, trei pași. Viața e frumoasă. Ni s-a dat în dar, nu am plătit niciun bănuț pentru ea, de aceea trebuie s-o folosim așa cum ne-a fost dată. Trebuie doar să avem răbdare, deoarece succesul nu vine din prima zi”, susține meșterița.
Femeia are multe speranțe în viitor și chiar îi inspiră și pe cei din jurul său. „Niciodată nu trebuie să lași loc pentru îndoieli. Trebuie să existe numai: Eu pot! Eu vreau! Eu sunt puternic! Eu voi rezista! Voi înfrunta toate greutățile”, spune încrezătoare Tatiana Bezerdic.
Stereotipurile sperie angajatorii
Chiar dacă numărul persoanelor cu dizabilităţi antrenate în câmpul muncii a crescut în ultimii ani, majoritatea patronilor din Moldova au încă rezerve atunci când trebuie să angajeze un asemenea salariat. Potrivit lui Ruslan Musteaţă, specialist în relaţii de muncă la Asociaţia „Motivaţie”, principalul motiv care îi face pe antreprenori să ezite sunt stereotipurile.
„Mulţi angajatori consideră că persoanele cu dizabilităţi au o productivitate redusă, ceea ce nu este adevărat. Există foarte mulţi oameni care nu pot efectua o muncă fizică, dar sunt foarte buni în matematică, tehnologii informaţionale, contabilitate”, susţine specialistul.
Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi prevede dreptul persoanelor cu nevoi speciale la piaţa locurilor de muncă. Pentru a angaja o persoană care utilizează un scaun rulant sau echipament ajutător, antreprenorii trebuie să ţină cont de principalele adaptări de care ar avea nevoie aceasta. Cele mai importante sunt: rampa de intrare în clădire; uşi adaptate, încăperi sanitaro-igienice.
Ruslan Musteaţă crede că persoanele cu dizabilităţi nu sunt apreciate la justa lor valoare, deși în spatele neputinţei lor se ascund adevăraţi profesionişti, oameni puternici şi talentaţi ale căror aptitudini acoperă problemele de sănătate pe care le au.
„Niciun antreprenor nu spune direct din ce cauză nu poate angaja o persoană care are dizabilitate, de aceea e foarte greu să depistezi când este vorba despre o discriminare. Noi încercăm să propunem persoana potrivită la locul potrivit.”
Specialistul susţine că Asociaţia „Motivaţie” este doar un intermediar, menirea căreia este de a oferi suport în angajare. „Noi ne dorim ca persoanele cu dizabilităţi să concureze la egal cu ceilalţi. Optăm pentru o piaţa liberă a muncii, noi nu ne orientăm spre întreprinderi sau organizaţii specializate. Prin asta noi arătăm că şi abilităţile persoanelor cu dizabilităţi sunt la un nivel foarte înalt”, concluzionează Ruslan Musteaţă.
Cel mai greu se angajează persoanele cu dizabilitate intelectuală
Ludmila Iachim, manager de proiecte în cadrul acestei asociații, confirmă spusele colegului său, adăugând că cel mai greu le este să-și găsească un loc de muncă persoanelor care au o dizabilitate intelectuală.
„Angajarea depinde de abilitățile persoanelor, de ceea ce pot ele să facă, în funcție de asta deja pe piața liberă a muncii sau împreună cu angajatorii care ne contactează, încercăm să identificăm un loc de muncă potrivit. Sunt situații când serviciul nu li i se potrivește. Angajarea persoanelor cu dizabilitate intelectuală este mai dificilă, deoarece grupul țintă este unul care are mai multe necesități”, susține specialistul.
Persoanele cu dizabilităţi – a 5-a parte din populaţia ţării
Numărul estimat al persoanelor cu dizabilităţi în Republica Moldova este de 184,5 mii persoane, inclusiv 12,9 mii copii cu vârsta de 0-17 ani. Persoanele cu dizabilităţi reprezintă 5,2% din populaţia totală a ţării, iar copiii cu dizabilităţi constituie 1,9% din numărul total al copiilor din Republica Moldova.
Cea mai mare pondere a persoanelor cu dizabilităţi, angajate în câmpul muncii, se înregistrează în domeniul sănătăţii şi asistenţei sociale – 1,8%, în industrie sunt 1,3%. Administraţia publică, învăţământul, arta şi activităţile de recreere susțin 0,9% de angajați cu dizabilități. În agricultură lucrează 0,8 %
Serviciile acordate persoanelor cu dizabilităţi .
Codul Muncii al Republicii Moldova garantează drepturi egale la angajare pentru persoanele cu dizabilităţi, ca şi pentru ceilalţi cetăţeni. Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), în 2016, au fost înregistrate cu statut de şomeri 754 de persoane cu dizabilităţi, cu 15% mai puţin decât în 2015. În câmpul muncii au fost antrenate doar 336 de persoane, aproximativ 45%. Dacă ne referim la numărul total de salariaţi din Republica Moldova, în 2016, doar 2% dintre aceştia au constituit persoanele cu dizabilităţi.
█ Articole relaționate: