Autor: Silvia Rotaru
Există istorii de viață care te bulversează, îți dau tot cursul evenimentelor peste cap. La numai 23 de ani, Ana(n.r.- nume schimbat) a simțit pe propria piele, contrar voinței ei, durerea unui viol. Tot ce a urmat după, a fost un șoc continuu - justiția a apărat violatorul și în loc să i se asigure ajutor psihologic, statul a lăsat-o să se distrugă singură, întărindu-i iluzia că doar ea e vinovată pentru tot.
Era o zi obișnuită de mai, ca oricare alta. Ana se îndrepta spre florărie. În urma ei s-a oprit o mașină din care a coborât un bărbat. Emoționat, i-a mărturisit că ar vrea să se cunoască mai bine și că ar fi mulțumit chiar și cu un număr de telefon. „Am făcut schimburi de numere, am mai discutat despre una despre alta și ne-am despărțit. Am început să vorbim la telefon, însă el insista să ne vedem tete-a-tete, ca să ne cunoaștem mai bine”, își aduce aminte Ana.
Cine sunt și ce vor bărbații ?
S-au văzut peste câteva zile. Urmau să meargă la o cafea. După ce a urcat în mașină, Ana a aflat că planurile s-au schimbat. Trebuia să ducă niște prieteni ai lui la stațiunea de odihnă Vadul lui Vodă. „Mă liniștea că nu vom rămâne prea mult acolo, doar îi vom ajuta pe prietenii lui, care au rămas fără mașină, și ne vom întoarce înapoi”, mărturisește ea. Ca să îi demonstreze că este de încredere individul i-a dat permisul de conducere. Ana a reușit să facă o poză permisului și l-a și păstrat. Așa a putut să afle mai târziu cine este violatorul ei.
A avut o presimțire ciudată și totuși a plecat
Prietenii bărbatului – trei tineri însoțiți de trei fete, au făcut glume proaste tot itinerariul, vorbind despre fete pe care le-au lăsat pe drum, le-au violat sau le-au bătut. Glumele îi dădeau de bănuit Anei că ceva nu este în regulă. A intrat în panică, încercând să ia legătura cu prietena sa. „Mi-am sunat prietena și i-am mărturisit că îmi este frică și că îmi pare rău că am plecat, că nu mă simt deloc în siguranță și dacă se întâmplă ceva, ea să aibă măcar poza cu permisul de conducere al lui”, își aduce aminte ea cu vocea tremurândă.
De fapt, prietenii bărbatului aveau un plan bine pus la punct. Au închiriat o căsuță de vacanță la stațiune, iar Anei i-au spus că nu va zăbovi decât un pic. De data asta argumentul era că vor gusta niște carne făcută la grătar, apoi se vor întoarce. „Insistam să plecăm pentru că a doua zi trebuia să merg la serviciu, iar el mă liniștea de fiecare dată că sunt în siguranță”.
De aici a început calvarul. El a început să bea și să devină agresiv. Ana își dorea să ajungă acasă, nu avea însă bani să cheme un taxi și poșeta cu telefonul rămăsese în automobilul individului care, după ce a băut de-a binelea, a început să o sărute cu forța.
Nimeni nu-i spunea Anei că pe acest individ îl așteaptă o soție și un copil acasă
„Când am insistat să mergem acasă a spus că trebuie să doarmă, că doar nu poate porni băut. Am aflat astfel că pentru noi era deja o cameră închiriată. A spus că trebuie să merg cu el, să nu mă tem, că nu va pune un deget pe mine”.
Ana a fost dezbrăcată cu forța și amenințată că dacă nu va face ce spune el lumea va afla o altă versiune a celor întâmplate. „A luat telefonul mi l-a pus în fața și m-a amenințat. Am plâns, am țipat, am strigat, apoi am încercat să-l liniștesc, că poate așa reușesc să-l înduplec…”. Singură și neajutorată, Ana a fost impusă să facă unele lucruri pe care în mod obișnuit nu le-ar fi făcut. A fost bruscată și violată. După cele întâmplate a vrut să fugă și să ceară ajutor.
„Am început să plâng și îi rugam pe prietenii lui să mă ajute să ajung acasă. Ei i-au cerut socoteală, dar până la urmă s-au luat la bătaie, apoi fiecare s-au întors să chefuiască. Era deja spre dimineață. M-a luat cu forța înapoi în cameră, unde a încercat să mă violeze din nou. Am bătut atunci tare în ușă, am strigat cât de tare am putut și am reușit să ies. În jur era lume, am văzut și o servitoare și alți oameni care nu știu ce sărbătoreau. Parcă eram nevăzută. Nimeni nu s-a apropiat să mă întrebe ce s-a întâmplat”.
Plânsă și cu hainele rupte, tânăra a încercat să fugă. A fost prinsă la poartă de atacator care a pornit telefonul să o filmeze, indicându-i să spună că este o târfă care a întreținut relații sexuale benevol. Ea își aduce aminte că deși era evident că este bruscată doar un bărbat s-a apropiat de ea, încercând să afle ce se întâmplă, însă a fost pus la pământ de către atacatorul ei, despre care ulterior a aflat că lucrează într-o companie de securitate.
Ajunsă în oraș, tânăra a luat o pastilă de urgență pentru prevenirea sarcinii și a discutat cu o persoană apropiată despre ce i s-a întâmplat. Aceasta a încurajat-o să meargă la poliție. Împinsă mai mult de la spate, Ana a mers să depună plângere și să facă analizele necesare, însă se învinovățea mai mult pe ea de tot ce s-a întâmplat și toate astea nu-i făceau decât mai mult rău.
„Cel mai greu pentru mine a fost să merg din nou în locul în care s-a produs totul și să povestesc ce s-a întâmplat pas cu pas. Peste o săptămână m-au chemat la poliție să-mi spună că ceea ce am povestit eu nu seamănă deloc cu un viol, că eu am vrut asta și că în general e vina mea că am ajuns acolo. Am încercat să-mi fac dreptate, mi-am luat un avocat, care îmi promisese că îl vom face pe individ să plătească pentru tot. A urmat judecata”.
A urmat o altă lecție din partea procurorului, care îi explica că acesta nu a fost viol și că ar trebui să-și retragă toate plângerile și să se liniștească, oricum viața nu se termină aici. „Așa am aflat că el lucra într-o întreprindere de securitate, era însurat și avea un copil. Procurorul încerca să-mi explice că nu are rost să-i stric viața unui om, din cauza unei nopți de mai. La viața mea însă cine se gândește?”, spune Ana, care nu mai are lacrimi să plângă.
Procurorul avea intenția de a o manipula pentru a închide dosarul, propunându-i mită. A urmat o cale lungă, în care Ana căuta dreptatea, dar parcă cu tot dinadinsul dreptatea nu era de partea ei. „A fost schimbat procurorul pentru a continua cazul, a fost schimbat anchetatorul, chiar mi-au schimbat unele declarații din dosar, ca totul să demonstreze că el nu este vinovat și că vina o port eu. Apoi avocatul meu a fost sunat de avocatul lui și i-a propus mită pentru a închide dosarul. Chiar dacă la început mă susținea că vom duce cazul la sfârșit, a venit ziua când el nu-mi mai răspundea la telefon și nu mai venea la ședințele de judecată”.
Și până astăzi cazul nu a fost soluționat. Ana nu a obținut nimic dintr-un proces care s-a tot amânat intenționat, dar nici nu a reușit să uite tot coșmarul. Repercusiunile acelei nopți își spun și astăzi cuvântul. Tânăra spune că a încercat să meargă la un psiholog, însă după cinci ședințe a renunțat, din lipsă de bani. A încercat să se încurajeze singură. „După tot stresul pe care l-am avut am observat că îmi cade tare părul, rămâneam cu el în mână, a trebuit să îl scurtez și să fac tratamente. Au fost perioade când nu puteam ieși în stradă, căci am fost amenințată”.
După doi ani, Ana ia viața de la capăt în fiecare zi. În lipsa ajutorului specializat din partea specialiștilor, a devenit propriul psiholog „Am înțeles mai întâi că trebuie să mă iert pe mine. Că nu e vina mea. Trauma încă persistă, dar sper că va trece într-o zi”. Până atunci Ana refuză să mai discute cu bărbați, căci în fiecare vede, fără să vrea, un atacator.
Avem legi doar pe hârtie
Potrivit legii 137 cu privire la reabilitarea victimelor infracțiunilor, care a intrat în vigoare la 1.01.2017 victimelor abuzului, violenţei fizice, psihice sau sexuale li se oferă consultaţii şi sprijin în comunicarea cu autorităţile publice, cât și asistenţă pentru recuperare fizică, psihologică şi socială.
De asemenea, victimele infracţiunilor ar trebui să beneficieze de următoarele servicii de suport:
a) consiliere informaţională a victimelor infracţiunilor cu privire la drepturile sale şi serviciile de care pot beneficia;
b) consiliere psihologică;
c) asistenţă juridică garantată de stat;
d) compensare financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune.
Daniela Sîmboteanu, președinta Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de copii afirmă că chiar dacă această lege a intrat în vigoare lipsesc anumite acte normative, care ar putea face ca ea să funcționeze. „Teoretic, statul acordă acele ședințe psihologice gratuit, dar practic cadrul normativ nu s-a adoptat pentru ca această lege să funcționeze”, spune aceasta. Respectiv, totul a rămas doar pe hârtie.
Psihologii spun că, în mare parte, victimele violului trec prin repercusiuni asemănătoare – mai întâi se învinuiesc pe sine pentru tot ce s-a întâmplat, crezând că prin acțiunile lor au favorizat comportamentul violatorului. Apoi, în timp, se închid în sine și refuză să mai accepte alți bărbați.
„O traumă precum este violul poate să nu fie depășită niciodată în viață, dacă persoana se închide, nu mai vrea să discute cu nimeni. Alte persoane reușesc să treacă mai ușor, negând aceste întâmplări. Un viol înseamnă un atac violent asupra integrității unei femei și este important când a avut loc, în ce moment. Într-un viol femeia își pierde încrederea, siguranța, relația cu feminitatea. Se simte străină și de multe ori după astfel de cazuri ea își neagă feminitatea sau se inhibă și asta poate avea consecințe mai târziu în cuplu”, explică psihologul Irina Novac.
Potrivit Codului de procedură penală al Republicii Moldova violul, adică raportul sexual săvârşit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani. Violul însoţit cu ameninţarea victimei sau a rudelor ei apropiate, cu moartea ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani.
█ Articole relaționate: