Autor: Irina Papuc
Cazurile de malpraxis ar putea fi soluționate mult mai ușor dacă autoritățile din sănătate ar găsi modelul potrivit pentru Republica Moldova de soluționare extrajudiciară. În timp ce statele lumii au recurs deja de zeci de ani la metode hibrid care le permit pacienților cu ușurință să demonstreze că au avut de suferit și să obțină despăgubiri, în Moldova instanța de judecată rămâne pentru oameni în continuare singura modalitate de a demonstra că au fost victime ale malpraxisului.
În diverse state ale lumii au fost dezvoltate metode alternative de soluționare a cazurilor de malpraxis. Dacă unele sunt deja bine-cunoscute și pot fi aplicate în alte domenii, unele sisteme se bazează pe metode-hibrid, concepute special pentru soluționarea extrajudiciară a cazurilor de malpraxis medical. Olanda, Franța, Germania, țările scandinave – toate și-au dezvoltat metode eficiente în funcție de legislația deja existentă.
Un eșec „preluat”
În Moldova însă lucrurile bat pasul pe loc. Acum, Ministerul Sănătății propune prin proiectul Legii ocrotirii sănătății ca soluționarea extrajudiciară să fie realizată prin metoda medierii de către Colegiul Medicilor. Metoda aleasă corespunde în totalitate cu cea existentă acum în România, iar articole întregi au fost preluate din legislația lor și transpusă în acest proiect de lege. Chiar și așa, sistemul ales de autoritățile române nu funcționează, pentru că victimele malpraxisului medical sunt nevoite să plătească pentru o expertiză medico-legală ca să poată proba că la mijloc este o greșeală medicală.
În timp ce autoritățile văd medierea ca pe o soluție în cadrul Colegiului Medicilor, experții propun modele aplicate în alte state, pe care țara noastră ar putea să le implementeze cu succes.
„Am adus argumente plauzibile de ce medierea, în formula în care este propusă de către Ministerul Sănătății, nu poate fi aplicată. Nu funcționează în România și nu va funcționa nici aici. Arbitrajul este o altă metodă, reglementată de legislația noastră, dar iarăși nu poate fi aplicată în soluționarea cazurilor de malpraxis și explic de ce. Legislația în domeniul arbitrajului prevede posibilitatea creării arbitrajelor speciale, însă, conform aceleași legi, instituțiile de arbitraj pot exista ca organ permanent pe lângă uniuni, asociații sau alte organizații, unde funcționează în baza unor regulamente adoptate de acestea. Totodată, nu este permisă instituirea acestora pe lângă administrațiile publice locale și centrale”, explică expertul Andrei Mecineanu.
O metodă care să funcționeze
„Pe de altă parte, existența unei instituții permanente de arbitraj medical, cu sau fără personalitate juridică, ar determina existența unor raporturi de subordonare, inclusiv la capitolul desemnării arbitrilor. Experiența altor state demonstrează că o asemenea practică nu este eficientă, înregistrând carențe majore la capitolul imparțialitate și independență”, adaugă acesta.
Experiența internațională arată că negocierea și concilierea sunt de asemenea metode eficiente de soluționare a cazurilor de malpraxis. Dacă sunt puse corect în aplicare, calea pacientului se oprește aici și nu se mai „lungește” până la instanța de judecată. Elementul cheie în cele două metode însă este asigurătorul, care face oferta despăgubirilor în urma prezentării stării de fapt. Cele două părți încheie o convenție, în care sunt trecute toate obligațiile acestora.
Experții susțin că Moldova are nevoie de o metodă hibrid, elaborată special pentru soluționarea cazurilor de malpraxis și care nu ar genera conflicte de interese și care ar putea fi aplicată în termeni rezonabili, fără modificări legislative esențiale.
„Luând în considerație sistemul malpraxisului medical, particularitățile organizării și funcționării sistemului sănătății și asigurărilor în Republica Moldova, precum și experiența internațională, procedura de evaluare și soluționare extrajudiciară a cazurilor de malpraxis medical poate avea la bază evaluarea neutrală a malpraxisului medical. Această metodă nu este aleasă întâmplător, ci în baza unei grile efectuate în Moldova, de evaluare a oportunității și impactului, care au inclus analiza mai multor criterii – gradul de reducere a litigiilor, a costurilor, schimbărilor produse asupra sistemului și pacientului, precum și perioada în care urmează să se producă acestea”, explică Mecineanu.
„Această instituție trebuie să fie independentă în raport cu pacientul și cu sistemul de sănătate. În condițiile actuale, aceste responsabilități pot fi atribuite Consiliului Național de Evaluare și Acreditare în Sănătate (CNEAS), fie unei structuri nou create cu autonomie publică centrală, însă în niciun caz nu-i pot fi atribuite Colegiului Medicilor. Ministerul Sănătății chiar are un studiu de pre-fezabilitate privind atribuirea acestor sarcini CNEAS, iar în acest sens în 2012 a fost elaborat un proiect de lege. Nu este clar de ce se lasă baltă soluții gata identificate și argumentate în favoarea unora ca promovează un evident conflict de interese”.
Cum funcționează evaluarea neutrală
Evaluarea neutrală a malpraxisului medical reprezintă o metodă hibrid de soluționare alternativă a conflictelor, proiectată special pentru managementul extrajudiciar al malpraxisului medical. Evaluarea se realizează în cadrul unui organ cu statut de autoritate publică centrală, care este independentă în exercitarea atribuțiilor. Aceasta are obligația de a examina sesizările care parvin de la pacient, asigurat, asigurător sau alte structuri cu atribuții în domeniu. Examinarea și constatarea cazului de malpraxis medical este efectuată de către experți desemnați, care elaborează un raport respectând un termen prevăzut în regulamentul de activitate.
Dacă structura constată existența cazului de malpraxis medical, este emisă o hotărâre care va conține valoarea prejudiciului material și moral, precum și mărimea despăgubirilor. În consecință, asigurătorul trebuie să prezintă persoanei prejudiciate oferta de despăgubire, care se înscrie în limitele răspunderii asigurătorului. O particularitate distinctă a acestei metode este faptul că ea, de obicei, este precedată de conciliere și negociere, ceea ce permite atingerea unui rezultat final care avantajează toate părțile.
Importanța evaluării neutrale, ca instrument în managementul malpraxisului medical, este definită de multiplele avantaje pe care această formă de justiție alternativă le prezintă în raport cu justiția tradițională, și anume: flexibilitate, operativitate, confidențialitate, costuri, caracterul executor al hotărârii.
█ Articole relaționate: