Autor: Irina Papuc
În Republica Moldova volumul plăților directe constituie 50 la sută din cheltuielile totale pentru sănătate, ceea ce ne poziționează într-o statistică rușinoasă. Tendința nu scade deja de aproape un deceniu, deși concomitent alocările din bugetul de stat pentru sănătate sunt în continuă creștere, constituind în acest an un record de aproape 12 la sută din bugetul de stat. Unele state au reușit să lupte cu mita și corupția în sănătate, fie prin introducerea unor mecanisme mai drastice de control, fie prin motivarea angajaților din sănătate. Iată câteva idei:
Este rezonabil să ne așteptăm ca o persoană, care nu este bine plătită să fie tentată să recurgă la acte de corupție, cu scopul de a-și crește veniturile. De aceea, directorul Spitalului cu capacitatea de 300 de paturi din cadrul Universității Spitalului de Maternitate din Tirana, Albania a folosit veniturile din taxele oficiale pentru a suplimenta salariile personalului, majorând de patru ori remunerarea medicilor și dublarea salariilor altor categorii de personal. Această practică a fost introdusă în tandem cu acțiunile întreprinse pentru a interzice plățile informale: postarea programelor de taxe oficiale, instalarea unei linii telefonice gratuite pentru sesizări și reclamații și crearea sistemelor de raționalizare pentru a exercita un control mai bun de colectare a cadourilor oferite în numerar.
Conform sondajelor independente realizate la externarea pacienților, această experiență a redus ponderea plăților informale și a majorat rata de utilizare a spitalului.
În Mongolia, dublarea salariului angajaților din sectorul sănătății a condus la diminuarea „interesului față de plățile primite sub masă”. Personalul a raportat satisfacție sporită, condiționată de creșterile salariale și a afirmat că compensația echitabilă a ameliorat, în mod direct, integritatea sectorului sănătății.
În același timp, mai multe spitale din această țară au implementat programe individuale de stimulare pentru promovarea integrității, inclusiv furnizarea bonusurilor de salarizare (de exemplu 10%), pentru a recompensa cei mai integri angajați. Un spital a lansat un program pentru a-și încuraja pacienții să mulțumească angajaților în public, în loc să ofere cadouri individuale. Pacienții pot achiziționa felicitări în formă de inimă la un preț simbolic (aproximativ 0,30 dolari) și să indice numele angajatului căruia doresc să-i mulțumească, înainte de a posta felicitarea pe un panou de recunoștință. La sfârșitul fiecărui trimestru, personalul spitalului colectează și numără felicitările. Angajatul cu cele mai multe postări de recunoștință primește un premiu bănesc, finanțat din contribuțiile colectate.
Pe de altă parte, un studiu realizat în cadrul a 33 de spitale din Argentina a identificat că, deși managerii de achiziții au beneficiat de salarii lunare mai mari (1,295 dolari sau cu circa 375 dolari mai mult decât ar putea câștiga un manager de spital, de aceeași vârstă și cu aceeași experiență), nu a existat nicio relație statistică între remunerare și fenomenul corupției, chiar și după ajustarea în raport cu dimensiunea spitalului, experiența și alți factori. Autorii studiului consideră că majorările salariale în sine nu sunt eficiente pentru contracararea corupției – este nevoie ca acestea să fie însoțite de disciplină și de supraveghere sporită din partea managementului pentru a responsabiliza angajații.
Spitalul Regal „Mamohato Memorial” din Lesotho, acordă un premiu lunar secției ce acumulează scorul maxim sau îmbunătățit al sondajului de evaluare a gradului de satisfacție al pacienților. Fiecare membru al personalului din secția care a învins primește un card cadou echivalentul a circa 10 mii de dolari de la un magazin alimentar local.
Lituania a introdus o bază electronică de date de înregistrare a prescripțiilor medicale, ce conține istoria medicamentelor eliberate pe bază de rețete medicale
a tuturor pacienților, precum și diagnosticul, numele medicului care a eliberat rețeta și a farmaciei de distribuție. Baza de date este monitorizată frecvent și a permis identificarea rezultatelor schimbării politicii medicamentului. În 2009, Lituania a fost capabilă să obțină o reducere considerabilă a cheltuielilor rambursate pentru medicamente generice: 42-65% din prețurile inițiale din 2001. Acest succes a fost realizat grație solicitării ca toate rețetele medicale să fie prescrise în DCI (denumirea comună internațională), iar farmaciștii să furnizeze pacienților informații cu privire la prețuri prin afișarea acestora pe monitoarele computerelor și nu în ultimul rând prin aplicarea sancţiunilor pentru farmaciile ce nu-și aprovizionează stocurile cu cele mai ieftine medicamente generice.
Cel puțin 22 de state membre ale UE practică monitorizarea prescripțiilor eliberate de medici, verificându-i în raport cu rețetele eliberate de alți medici de specialități similare, pentru a identifica abaterile grave și inexplicabile. Medicii pot fi rugați să explice astfel de devieri, iar cei care nu au o explicație, pot fi supuși unor amenzi, pot deveni pasibili de acțiuni în justiție sau de suspendare a dreptului de a prescrie rețete.
În statul american Massachusetts un medic trebuie să semneze prescripția medicală a doua oară, în cazul în care este prescrisă o denumire comercială. În Australia, politica privind preţul minim stabilit prevede o subvenție guvernamentală pentru mărcile comerciale interschimbabile (care pot fi înlocuite) terapeutic, la nivelul celui mai mic preț de marcă.
Această inițiativă a exercitat o scădere asupra prețurilor, însă pacienții nu și-au schimbat în mod semnificativ preferințelor pentru mărci de medicamente la prețuri mai avantajoase, până la introducerea substituirii generice la nivel de farmacii.
În Mexic, factorii importanți ce au dus la reducerea prețurilor au inclus clarificarea rolurilor și responsabilităților personalului care îşi desfăşoară activitatea în domeniul achiziţiilor publice, îmbunătățirea sistemului de colectare a datelor cu privire la aprovizionare, de integrare a acestor date în procesul de prognozare
și crearea unor sisteme de monitorizare a modului de utilizare a medicamentelor. De asemenea, mai multe studii au demonstrat că separarea locului de prescriere a medicamentelor de cel de distribuție a acestora poate diminua ratele de prescriere a medicamentelor și cheltuielile aferente procurării de medicamente. Autorii studiilor au constatat că în Asia de Est, probabilitatea prescrierii medicamentelor în bază de rețetă medicală a fost cu 17-34 la sută mai mică în rândul pacienților care au vizitat clinici fără un farmacist în preajmă, în timp ce cheltuielile pentru medicamente per vizită au fost mai mici cu 12-36 la sută, fără un farmacist în preajmă, în comparație cu locul de desfășurare a verificării. Această constatare are implicații în cazul în care doctorii au interese financiare în anumite farmacii.
█ Articole relaționate: