Autor: Silvia Rotaru

Nașterea unui bebeluș este, cu siguranță, unul dintre momentele cele mai plăcute din viața unui cuplu. Nimic nu se compară cu prima atingere, primul țipăt, prima îmbrățișare. Momentul este cu atât mai așteptat cu cât mama a fost pe parcursul întregii sarcini monitorizată corect de un personal medical calificat și în cele mai sigure condiții. Exact așa s-a simțit și Doina Pânzari, care a născut un băiețel perfect sănătos în Belgia. Tânăra mămică, jurnalistă de profesie, ne-a povestit cum stă această țară la capitolul sistem medical și naștere în siguranță. Diferențele, de abordare, cel puțin, sunt destul de mari față de Republica Moldova.

Doina este de trei ani în Belgia. Acolo ea lucrează în cadrul Comisiei Europene, iar acum o lună și jumătate, a adus pe lume al doilea membru al familiei. Tânăra povestește că nu a avut deloc emoții că se afla într-o țară străină. Din contra, a fost monitorizată la cel mai înalt nivel, simțindu-se mult mai protejată din punct de vedere medical, decât s-ar fi simțit acasă, unde se spune că și pereții te ajută.

„Sarcina a decurs fără a avea cea mai minoră problemă. Vizitele la ginecolog și analizele au fost o simplă rutină. Nu mi-am făcut griji nicio secundă despre faptul că sunt într-o țară străină, ba din contra, m-am simțit mai în siguranță și mult mai protejată din punct de vedere medical”, mărturisește Doina.

Mămica ne-a povestit că sistemul medical belgian, pe lângă serviciile medicale tradiționale, oferă unei gravide și de un pachet de servicii specifice situației sale. Acest pachet include, spre exemplu, o alocație la naștere pe lângă cea oferită de Guvern, proceduri de kinetoterapie neonatală sau postnatală, etc, proceduri care în Moldova sunt doar un vis.

De asemenea, spune Doina, dacă ar face o paralelă între sistemul medical de acasă, unde a lucrat și a născut primul bebeluș, în teorie cele două sisteme se aseamănă. În practică însă sistemul belgian este mult mai eficient și bine organizat.

„Ca și în Moldova, în Belgia fiecare angajat plătește lunar un anumit procentaj din salariul său pentru asigurarea medicală obligatorie, la care se mai adaugă o sumă simbolică virată direct companiei care va rambursa cheltuielile de sănătate. Asigurarea medicală obligatorie de bază acoperă, în proporție de 75%, cheltuielile pentru o gamă variată de servicii medicale. Cei care doresc să beneficieze de o rambursare de 100% a cheltuielilor medicale pot opta pentru o asigurare complementară, pentru care desigur vor plăti suplimentar”, spune aceasta.

Această asigurare obligatorie de bază oferă o gamă variată de servicii medicale: consultații la medicii aleși de asigurat, medicamente, terapii fizice, implanturi, proteze, acoperirea parțială a cheltuielilor de internare într-un spital, etc. 

Încă un aspect destul de important, care spune Doina este necesar într-o societate sănătoasă, este atitudinea oamenilor nu numai pe holurile spitalelor, ci în general, pe stradă, la magazin, în supermarket.

„Am avut parte doar de experiențe pozitive atunci când m-am aflat într-o instituție medicală, iar atitudinea personalului a fost tot timpul binevoitoare, gata să-ți asculte doleanțele și să-ți vină în ajutor. De fapt, cred că ai ocazia să fii tratat cu bunăvoință, fie ea și demonstrativă uneori, în mai toate domeniile vieții sociale, fie că vorbim de bănci, restaurante, magazine, etc. Atunci când ai nevoie de un serviciu și deschizi ușa unui prestator de servicii, ești întâmpinat în majoritatea cazurilor cu zâmbetul pe buze, ești servit sau ți se explică calm ce ai de făcut ca să obții ceea ce-ți trebuie... lucru care încă n-am învățat să-l facem suficient de bine în Moldova”.

Și pentru că Doina nu este la prima sarcină, ea mai trecând printr-o experiență, dar de data aceasta în Moldova, spune că diferențele sunt ca între cer și pământ. În primul rând, condițiile din spital, pe care nu le poți compara cu cele din Moldova, personalul medical, pe care nu trebuie să-l cauți tot spitalul ca să-l găsești, și, desigur, atitudinea acestora.

„Probabil există medici diferiți și în Belgia ca peste tot, poți avea și din cei mai cooperanți și răbdători cu pacienții, dar și din cei care nu manifestă prea multă tact pentru a explica diagnozele, rezultatele analizelor, etc. Atât doar că în Belgia există un mare avantaj și anume faptul că poți schimba medicul oricând crezi că acesta nu a fost suficient de bun în relația cu tine. Altfel spus, nu ești legat, spre exemplu, de un anumit medic de familie care activează în policlinica din sectorul în care îți ai reședința. Poți schimba medicii ori de câte ori îți place până ajungi să-ți găsești medicul potrivit”, spune Doina.

Doina mărturisește că în Belgia monitorizarea sarcinii are loc după o filosofie mai diferită decât în Moldova. Gravidei îi este încredințat un grad mai mare de responsabilitate și are grijă să se prezinte sistematic la controale, la medicul pe care și l-a ales. Aceasta stă la evidența unui medic ginecolog, care este responsabil și de efectuarea ecografiilor, trei la număr, conform sistemului de asigurări.

„Un minim de trei ecografii sunt prevăzute pe perioada unei sarcini fără complicații, care sunt și rambursate aproape în totalitate de către asigurarea obligatorie. Ecografiile suplimentare, fără indicații medicale clare despre necesitatea acestora, precum și ecografiile 3D, nu sunt acoperite de mutualitate, însă pot fi rambursate atunci când viitoarea mămică are o asigurare complementară celei de bază”.

Moașa a fost singura persoană care a supravegheat-o pe timpul travaliului, povestește Doina, iar de un alt medic, nici că ar fi avut nevoie.

„Eu am avut un travaliu foarte scurt, de doar două ore, așa că poate nici n-a fost suficient timp ca să mai vină și altcineva. Pe de altă parte nu văd ce mi-ar fi putut face și alți medici. Cu ajutorul echipamentului medical moașa putea vedea apariția și trecerea unei contracții, frecvența bătăilor inimii la bebeluș, nivelul tensiunii arteriale la mine, etc. Abia în momentul nașterii propriu-zise, moașei i s-au alăturat medicul ginecolog, precum și medicul neonatolog”. 

După naștere Doina a mai zăbovit în spital o zi și jumătate. Pentru că se simțea bine, medicii nu au avut de ce să o țină trei zile, cum este necesar. După externare, spune Doina, fiecare mămică trebuie să-și identifice un medic pediatru, care îi va recomanda numărul necesar de vizite pentru a monitoriza creșterea și dezvoltarea bebelușului.

În Belgia, așa cum spune proaspăta mămică, femeile sunt nevoite să revină la muncă după aproximativ trei-patru luni de concediu de maternitate, iar acest lucru influențează negativ alăptarea. Drept rezultat, se estimează că doar 19% dintre copiii născuți în Belgia sunt alăptați exclusiv până la vârsta de 6 luni, iar decizia de a-și hrăni copilul cu propriul lapte o ia mama.

„Decizia de a alăpta, cât și cea de a hrăni copilul cu lapte din comerț, sunt respectate deopotrivă de medici, dar și de societate. Așa cum e și firesc, doctorii informează mămicile despre beneficiile alăptatului, dar numai mama este în drept să decidă soluția potrivită”, spune Doina.

Pentru a intra mai repede în rolul de tătic, personalul medical de acolo, încurajează tații să asiste la nașterea pruncului lor, astfel ca și mama în timpul travaliului să se simtă mai în siguranță.

Și, da, spune Doina, nu e nevoie de planificarea unui buget pentru naștere, atâta timp cât ești asigurată.

Acum Doina se bucură de creșterea bebelușului și nu s-a gândit încă dacă pe viitor și-ar dori să revină în țară, mai ales că aici lucrurile, pe toate direcțiile, nu prea se schimbă.

 

 

 Articole relaționate:

Maternitatea și nașterea în Marea Britanie. Experiența unei tinere mămici din Moldova. „Nu am plătit nicio liră pentru consultații, naștere, spitalizare sau medicamente”

La maternitate ca acasă. Mămicile pot naște în condiții inedite la o maternitate din Chișinău

În Moldova va funcționa prima Bancă de lapte, pentru mămicile care nu pot alăpta

Moașele din Moldova, instruite cum să primească nașterile fiziologice de sine stătător, fără medici prin preajmă