Autor: Silvia Rotaru

„Exemplul meu spune că tu ai avut de toate, ai avut și lucru și masă, și familie și asta pentru drog nu este un obstacol să te mănânce”.  

Majoritatea poveștilor despre foștii consumatori de droguri sunt parcă trase la indigo. De obicei, încep în fața blocului cu gașca, în adolescență. Dumitru, face o excepție în acest sens. Avea 25 de ani, o familie, o carieră, era împlinit. Ceva însă nu-i ajungea. Își dorea o schimbare, iar la sfârșitul anilor 90, povestește Dumitru, era un prestigiu să faci parte din clubul „boem” al consumatorilor de droguri, din care a decis să facă parte și el.

„Atunci când am început să consum eu eram căsătorit, aveam familie și un copil și la foarte scurt timp am pierdut totul, am pierdut prima familie. Într-un an jumătate de zile, din avocat de succes, am ajuns la podea, distrus cu totul. Fără familie, fără susținerea chiar și a mamei, a surorii”, povestește Dumitru.

Astfel Dumitru a intrat în jocul periculos al consumatorilor de droguri, știa că e un risc, care îl va costa mult, dar ce mai conta atunci. Era tânăr, frumos, își construise o carieră, avea toată viața înainte. Cel puțin așa credea atunci. Într-o zi, totul s-a prăbușit. „Neștiind ce putere are am început să consum droguri. Credeam că să te dezici nu este o problemă mare. Că aceasta este boală și ca fiecare boală se tratează. Mă duc la o clinică bună, dacă nu îmi reușește acolo mă duc la o clinică și mai bună și mă tratez. Și asta a durat 15 ani de zile”.

Dumitru recunoaște că a luptat foarte mult până a înțeles, deși târziu, că drogurile sunt mai puternice decât el. „Numai ce nu am încercat în acest timp. Am fost și la vrăjitoare, la diferiți medici, la preoți, până când ajungi la un moment când tu spui eu nu pot, drogul este mai puternic decât mine, trebuie să fac ceva în viață”, spune bărbatul.

Dumitru a reușit într-un final să renunțe, pentru o perioadă scurtă, la droguri. În pauza pe care și-a luat-o, a cunoscut-o pe a doua și actuala soție. A întemeiat o nouă familie, dar liniștea și siguranța nu au durat mult. Deși își găsise refugiu într-o mănăstire pentru câteva luni, asta nu l-a ajutat să înfrunte dependența de droguri. „Am fost într-o mănăstire, am stat acolo aproape trei luni și când am venit de acolo am nimerit în închisoare. Atunci nu mai pentru aceea că tu ești consumator ei te luau și oricum de la ei ieșeai cu un dosar penal o sută de procente”.

Bărbatul povestește că a fost reținut de poliție de nenumărate ori. Era o normalitate ca persoanele care consumă droguri să fie reținute de poliție. „Sunt cazuri când polițistul, judecătorul, procurorul nu i-ar deschide dosar penal, nu ar începe urmărirea forțată, dar nu au altă posibilitate”, spune Dumitru.

După aproape doi ani de luptă cu dependența de droguri, Dumitru a început să consume foarte rar, până în momentul când a ajuns chiar să vândă lucruri din casă, să stea fără curent din cauza datoriilor, toate pentru a putea obține doza necesară de droguri.

„Iarăși am pierdut absolut, absolut totul. Așa s-a întâmplat că a decedat și mama și după decesul mamei în general m-a lăsat frâna. Mie mi-a tăiat și lumina în casă. Slava domnului că apartamentul în care locuiesc acum și deja totul este bine, nu era scris pe mine că îl vindeam și pe el”.

L-am întrebat pe Dumitru ce înseamnă să fii dependent de droguri și dacă le poți face față fără ajutor specializat. „Trăiești cu gândul că ești paralizat, că ești ca un rob. Trăiești numai cu gândul că va ajunge vineri sau luni sau o anumită zi când eu pot să consum droguri”.

Psihologii spun că viața unui dependent de droguri se învârte în jurul unui singur lucru - drogurile. „O persoană care este dependentă de droguri, de fapt, este dependent de substanța activă. Toată viața lui se învârte în jurul la substanța dată. Toate gândurile, toate valorile, tot sensul vieții  este cum să găsească următoarea lui porție de drog”, spune psihologul Lina Vrabii.

Dependența îi ruina viața. Pe lângă droguri și alcoolul îi devenise „prieten”. Totul până în ziua în care a ajuns din nou după gratii. Bărbatul recunoaște că a scăpat datorită metadonei, medicamentul care substituie drogurile. Acum este convins că dependența de stupefiante este o boală, chiar dacă cei care le consumă refuză să recunoască acest lucru. „Consumul de droguri este o maladie cronică, care dă o dependență, care nu este ușor să o tratezi. Ea se consideră ca o dependență de substanțe psiho-active. Și consumul de droguri, și consumul de alcool și tutun sunt ca substanțe psiho-active, dar consecințele consumului de droguri sunt mai grave. Un dependent de droguri injectabile poate fi infectat cu HIV, cu hepatitele B, C”, susține Eduard Nenescu, narcolog.

Dumitru ar vrea să spulbere câteva mituri despre consumatorii de droguri. „Primul este că drogul se diferă de la slab și tare, și aceasta nu este adevărat. Al doilea mit este că eu pot să mă dezic oricând de asta. Iată am început să consum și oricând pot să mă dezic că nu este o problemă pentru mine. Și al treilea mit că drogul este viciu al unui grup vulnerabil de oameni”.

Cu regret, Dumitru spune că mama lui a decedat cu o mare durere, știindu-și fiul consumator de droguri. Ea nu înțelegea de ce Dumitru a ales această cale.  Astăzi, la cinci ani distanță, de când atât el, cât și soția sa nu mai consumă droguri, Dumitru crede că este un norocos. A întâlnit oamenii care l-au motivat și i-au oferit serviciile de care avea nevoie pentru a scăpa de dependență. Acum îi încurajează pe alți consumatori să renunțe la droguri. Este parajurist și este implicat în diverse proiecte ale Uniunii pentru prevenirea HIV/SIDA și Reducerea Riscurilor. Organizația oferă servicii și suport persoanelor care vor să se lase de consumul drogurilor.

 

 Articole relaționate:

„La închisoare ne distrugeau fizic și psihic”. Cum ar trebui statul să ajute consumatorii de droguri să scape de dependență

Povestea unui consumator de droguri, care a stat de trei ori după gratii, deși avea nevoie de tratament și reabilitare socială. „În închisoare mă chinuiam să rezist”

Alternative la detenție pentru persoanele dependente de droguri. „Pacienții trebuie să se trateze în familie”