Redactor: Virginia Murariu
O răceală banală se poate transforma rapid într-o pneumonie agresivă, care poate să omoare în numai o zi de la debutul simptomelor, atenționează medicii. Grav este că doar unu din cinci părinți din România cunoaște semnele de pericol ale acestei afecțiuni pulmonare, restul le ignoră şi amână prezentarea la doctor.
Radu a făcut pneumonie cu doar câteva zile înainte de ziua lui de naștere. Urma să aibă o frumoasă petrecere aniversară, la care-şi invitase deja prietenii. Împlinea 7 ani. Boala i-a ruinat însă planurile, făcându-şi apariţia insidios. „După câteva zile de simptome ușoare de răceală, cu secreții nazale şi cam atât, a început să tușească. Nimic îngrijorător. Nu avea febră. A fost la școală, a mâncat bine şi s-a jucat. I-am dat un sirop de tuse pe care îl aveam, miere şi ceaiuri călduțe. A doua zi, la fel. A continuat să tușească, însă mai tare şi mai des. Spre seară, am decis să mergem să-l vadă un medic“, a povestit Larisa M., din Bucureşti, mama lui.
Ajunşi la camera de gardă a unui spital privat, au primit diagnosticul de pneumonie acută, cu recomandare de internare. Puţin circumspecți, părinţii au rugat medicul să le dea un tratament ambulatoriu, adică la domiciliu. În noaptea următoare, Radu a dormit foarte bine, pentru că tusea se potolise – şi-a făcut efectul medicamentul administrat intravenos la spital. Văzând că se simte mai bine, mama l-a pregătit de școală, doar că pe drum, după declanșarea unui acces de tuse, copilul a vomitat în mașină. S-au întors acasă, iar seara, în ciuda tratamentului antibiotic şi cu aerosoli prescris cu o seară înainte, situația s-a agravat.
„De data asta, ne-am dus la «Matei Balş», unde i s-a făcut şi radiografie şi ni s-a spus că e clar de internare, pentru că avea pneumonie acută cu obstrucţie respiratorie. Plămânii arătau foarte rău, erau plini de secreţie“, a continuat filmul evenimentelor Larisa. Au stat zece zile în spital.
Situația descrisă iese puțin din tiparul clasic al pneumoniei, care, de regulă, pe lângă tuse, se manifestă şi cu o stare generală alterată, cu febră. „De cele mai multe ori, pneumoniile sunt însoțite de febră, dar acest simptom nu este întotdeauna prezent. Tusea şi/sau accelerarea respirației, care înseamnă mai mult de 40 de respirații pe minut la copilul de până în 5 ani şi mai mult de 20 de respirații pe minut la copilul de peste 5 ani pot fi singurele semnale de alarmă“, a precizat conf. dr. Roxana Nemeş, medic primar pneumologie, de la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“, din Bucureşti.
Medicii îi atrag atenția că evoluția pneumoniei poate fi fulminantă şi-i îndeamnă pe părinți să fie mai prudenți. De multe ori este o cursă contratimp, pentru că multe dintre investigațiile realizate pentru stabilirea cauzei pneumoniei, de care depinde succesul tratamentului, dau răspuns după 48-72 de ore.
De fapt, potrivit rapoartelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), România figurează pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de decese provocate de pneumonie în rândul copiilor de până în 5 ani. Mai exact, din cauza acestei boli, în România, mor anual, în medie, 895 de copii, mai mulţi decât în India, Bangladesh sau Nigeria, scrie Adevărul.
Explicaţia pentru această situaţie absolut dezonorantă, afirmă medicii, este şi lipsa de informare a familiilor, studiile relevând că doar unu din cinci părinţi cunoaşte simptomele pneumoniei şi de aceea numai jumătate dintre copiii bolnavi primesc îngrijiri medicale.
Cu pneumonia chiar nu e de joacă. Dincolo de riscul fatal, această afecțiune poate lăsa urme adânci asupra sănătății. Una dintre complicațiile temute sunt bronşiectaziile, un fel de dilataţii în ţesutul pulmonar, care apar prin ruperea pereților alveolari lezați de infecție. Aceste zone sunt „moarte“ din punct de vedere al schimburilor respiratorii şi, pentru că în ele stagnează mucus şi germeni, se pot transforma în adevărate focare de reinfecţie. Este important de reţinut că o pneumonie incomplet vindecată se poate croniciza, ducând în timp la fibrozarea țesutului pulmonar.
De asemenea, prin intrarea masivă a microbilor din plămâni în torentul sanguin poate să apară septicemia, care poate conduce la apariția insuficienței cardiace sau renale. Migraţia germenilor poate provoca, în funcție de localizare, artrite, pericardite şi endocardite, dar şi meningită. Jumătate dintre cazuri pot fi prevenite. Specialiștii estimează că jumătate dintre cazurile de pneumonie care pun în pericol viaţa copiilor sunt provocate de bacteriile Hib (Haemophilus influenzae tip b) şi pneumococ şi că acestea pot fi prevenite prin vaccinare.
„Sunt tot felul de povești care circulă şi care nu au nicio legătură cu realitatea“
În Bulgaria, Polonia sau Grecia, vaccinarea antipneumococ este inclusă în programele naționale şi a avut ca rezultat un declin al bolilor pneumococice în rândul copiilor, printre care pneumonia, dar şi meningita. În România, acest vaccin este disponibil de mai mult timp, dar costul vaccinării trebuie suportat de către părinți. Drept urmare, mulți copii nu beneficiază de acest tip de protecție. Însă dincolo de accesul limitat din motive financiare, care este o problemă importantă, ce trebuie pusă în discuție la nivelul forurilor decizionale, medicii mai vorbesc de o piedică: vaccinofobia. O capcană: curentul antivaccinare. Din păcate, în România, părinții au început să refuze vaccinările, pe motiv că ei nu cred că ele sunt necesare, pentru că au citit pe internet şi s-au contaminat de teoria conspirației, potrivit căreia unii vor să ne extermine. Sunt tot felul de povești care circulă şi care nu au nicio legătură cu realitatea“, a declarat dr. Tatiana Ciomârtan, medic primar pediatru, coordonator al Proiectului pentru siguranța copilului în cadrul IOMC „Alfred Rusescu“.
Pentru a preîntâmpina infecțiile respiratorii, în general, şi pneumoniile, în special, medicii recomandă respectarea câtorva reguli simple: spălatul mâinilor cu apă caldă şi cu săpun cât mai des; evitarea contactului cu persoane răcite şi a locurilor aglomerate; alăptarea exclusivă în cursul primelor șase luni de viață, care întărește apărarea naturală a organismului copilului; alimentaţia echilibrată; reducerea expunerii la poluare; activitatea fizică regulată.
█ Articole relaționate: