Autor: Irina Papuc
Acum câteva zile, mai exact pe data de 20 ianuarie, Guvernul Filip a împlinit un an de când a depus jurământul de învestire. Timp de un an s-au făcut atâtea promisiuni în sistemul medical din Moldova, încât moldovenii nu le mai țin pasul. Totuși, cu prilejul primului an de activitate a Executivului condus de Pavel Filip am decis să ne întoarcem în timp, să analizăm promisiunile făcute, atât de Guvern, cât și de Ministerul Sănătății și să vedem câte dintre acestea s-au materializat.
Scurta noastră incursiune în timp ne-a dus la concluzia că sistemul medical din Moldova este plin de enigme. Mai exact, modul cum autoritățile gestionează domeniul sănătății creează numeroase controverse. Iată câteva situații nelămurite până acum intenționat sau nu de către Ministerul Sănătății.
1. Un spital universitar care... nu-i
În Planul de acțiuni al Guvernului, crearea unui spital universitar este trecut drept obiectiv și urma să fie realizat în trimestrul al treilea al anului 2016. Este adevărat că promisiunea de a construi un spital universitar este mai veche, iar Ruxanda Glavan nu este primul ministru care a inclus subiectul în discursurile sale.„(...) Există câteva perspective importante, iar cea pe care mi-o asum este crearea unui spital universitar în Republica Moldova. Îmi asum acest angajament că împreună cu corpul academic de la Universitate, în cel mai scurt timp să identificăm care va fi acea instituție ce va avea onorabila, dar și importanta misiune de a deveni spital universitar”, declara Ruxanda Glavan încă la finele anului 2015, la un eveniment public de marcare a 70 de ani de activitate a „USMF Nicolae Testemițanu” (Sursa)
Subiectul însă a rămas în umbră și a revenit puțin în actualitate atunci când deputata Oxana Domenti, care este și șefa Comisiei protecție socială, sănătate și familie din Parlament, a înregistrat un proiect de lege în acest sens (Sursa). Atunci era clar că Spitalul Universitar ar urma să înlocuiască clinicile universitare existente acum în mai multe spitale din țară și că formarea lui este o recomandare din partea mai multor experți internaționali, inclusiv a celor din UE, dar și a celor de la Federația Mondială de Instruire Medicală. Cât va mai trebui să așteptăm este o enigmă.
2. Până e gata Codul Sănătății facem „mici reforme”
Conform planului de acțiuni al Ministerului Sănătății pentru 2016 Codul Sănătății urma să fie gata și să constituie „document de bază al sistemului ocrotirii sănătății”.
„Eu sunt convinsă: Codul Sănătăţii este primul pas spre schimbările radicale şi spre reformele pe care trebuie să le facem în sănătate. Nu cred că vom reuşi să-l prezentăm la sfârşitul acestui an în Parlament, pentru că urmează şi etapa de consultare publică şi avizare. Din experienţa mai multor ministere, de obicei etapa de avizare şi consultare poate să dureze ceva timp. În luna aprilie 2016 este programată vizita unor experţi din Uniunea Europeană, care ne vor ajuta să analizăm produsul finit ce va fi gata la acea etapă. Deci, până în vara anului viitor acest document ar trebui să ajungă în Parlament”, declara ministra Sănătății, Ruxanda Glavan, încă în noiembrie 2015 la Radio Europa Liberă (Sursa).
„Ceea ce planificăm noi este către jumătatea anului 2017 să-l putem (n.r. – Codul Sănătății) pregăti pentru Parlament. Până atunci, prin mici inițiative legislative să încercăm să schimbăm lucrurile”, a declarat Ruxanda Glavan deja pe 20 mai 2016 în cadrul unei ședințe la Curtea de Conturi.
Următoarea enigmă e dacă Codul Sănătății a rămas intenționat într-un sertar până să fie promovate inițiative suspecte, precum crearea SA Moldfarm, crearea unui laborator de stat de verificare a dispozitivelor medicale sau somarea ieftinirii unor medicamente „sociale”.
3. Agenția Sănătății Publice
Da, aveți perfectă dreptate. O astfel de instituție în mod oficial nu există și nu ați greșit deloc dacă v-ați gândit la acest lucru. Totuși, există o lege publicată deja și care a intrat în vigoare care prevede că o astfel de instituție este abilitată cu drept de control. În domeniile de activitate ale acesteia sunt incluse: supravegherea sănătății publice, sănătatea ocupațională, calitatea medicamentelor, produselor parafarmaceutice şi circulația acestora, controlul dispozitivelor medicale și serviciilor prestate de instituțiile medicale. Circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope şi a precursorilor.
Legea a intrat în vigoare deja din iulie. Aceasta face referire la o instituție fantomă? Cert este că ea nu a fost creată de facto, așa că până astăzi rămâne o enigmă a sistemului.
4. Salariile medicilor s-au majorat cu 20% plus procente pentru criterii de performanță
Fără a specula putem spune cu certitudine doar că salariul medicilor s-a majorat din 2016. Însă cu cât exact nu o poate spune nimeni acum.
Regulamentul de salarizare a lucrătorilor medicali a fost unul novatoriu tocmai pentru că a exclus remunerarea inechitabilă pe categorii și a introdus plata suplimentară pentru indicatorii de performanță.
Important este că instituțiile medicale urmau să dezvolte indicatori de performanță proprii, pornind de la un ordin al Ministerului Sănătății. Acest lucru înseamnă că toate instituțiile medicale din Republica Moldova urmau să dezvolte indicatori diferiți. Și mai incert în tot acest proces este că în fiecare instituție s-a creat câte o comisie de evaluare a performanțelor profesionale a muncii, de care depinde direct salariul unui doctor.
Până acum Ministerul Sănătății nu a făcut publică nicio evaluare la nivel național, ceea ce ar însemna să adune informații de la toate instituțiile medicale publice existente acum, ca să putem să ne dăm seama dacă leafa medicilor a crescut într-adevăr așa cum a promis Guvernul.
Cert este că doctorii au semnalat situații când le-au fost reduși indicatorii de performanță de către managerii spitalului, din motive subiective. Astfel, nu știm dacă astăzi criteriile de performanță la salariu nu se transformă în instrument folosit de directori pentru șantajarea și intimidarea doctorilor.
5. Medicamentele s-au ieftinit cu 40%
Ieftinirea medicamentelor este una dintre cele mai mari farse pe care Guvernul Filip a organizat-o moldovenilor. În plină campanie electorală.
Pentru ca să înțelegem ce s-a întâmplat de fapt, trebuie să analizăm cifrele. În Nomenclatorul de stat al medicamentelor din Republica Moldova sunt înregistrate aproximativ 5.600 de denumiri de medicamente. Dacă raportăm 160 de denumiri la această cifră totală vom realiza că ieftinirea, fie și reală, ar fi infimă. Constatăm astfel că s-ar fi ieftinit doar 2,85% din totalul medicamentelor existente în Moldova.
Un alt aspect important este că ponderea de 40 la sută are greutate pentru medicamentele scumpe. În lista anunțată de Ministerul Sănătății însă găsim preparate ca aspirina, extractul de valeriană (care costă de la 6,90 lei până la 60 de lei, în funcție de producător și formă – n.r.), paracetamol (de la 2 lei până la 80 de lei, în funcție de producător și formă – n.r.), iod (de la 5 lei până la 80 de lei, în funcție de producător și formă – n.r.), papaverină (prețul de producător între 4 și 14 lei), diclofenac (de la 13 lei până la 59 de lei, în funcție de producător – n.r.) etc. – multe dintre acestea deja accesibile (Sursa).
Reducerea de 40 la sută sună frumos, însă dacă vom calcula 40 la sută din 20 de lei, atunci tabloul devine cert mai sumbru. Și, totodată, dacă ținem minte că vorbim de 160 de medicamente din cele peste 5.000 existente, vom realiza cu siguranță că suntem foarte departe de o reală ieftinire a medicamentelor în Republica Moldova.
6. Reforma spitalelor
O reformă a spitalelor înseamnă, în primul rând, o reformă nepopulară. O guvernare ar trebui să aleagă – ori reforme reale și raiting scăzut, ori amânarea unor schimbări importante și înlocuirea lor cu subiecte populare – salarii, pensii, premii, medicamente ieftine etc.
„Am elaborat și un proiect pilot pentru reforma de regionalizare. Pentru că totuși a face o reformă la nivel de țară înseamnă un risc prea mare, am decis că vom demara un proiect pilot în Hâncești, Leova și Cimișlia. Suntem la etapa de definitivare a unității de implementare a acestei reforme. Îmi doresc foarte mult să reușim”, a declarat Ruxanda Glavan în cadrul unui interviu pentru radio Europa Liberă în august 2016 (Sursa).
Ministrul Sănătății a dat și un termen limită – din toamnă. Suntem în ianuarie 2017, iar Ministerul Sănătății nu a prezentat publicului larg niciun document de regionalizare, un studiu de fezabilitate, un plan de cheltuieli sau de recalificare a angajaților medicali în funcție de noile necesități (Sursa).
7. De la 9 milioane la 84 de milioane nu-i decât un… comunicat de presă
La mai bine de o lună de când Sănătate INFO a sesizat discrepanțe enorme dintre declarațiile Ministerului Sănătății și situația reală referitor la implementarea sistemului informațional spitalicesc în 15 instituții medicale din țară, autoritatea refuză să le explice. Vorbim despre o diferență de peste 70 de milioane de lei, despre care Ministerul Sănătății refuză să vorbească. Cert este că noul soft, despre care nu suntem siguri că există, va costa bugetul public 84 de milioane de lei. Mai este cert că ministerul a cheltuit doar 9,8 milioane de lei pentru licențe. Restul banilor însă s-au transformat în datorii ale spitalelor care vor implementa softul, fie că vor sau nu. La fiecare instituție le revine între 2 și 6 milioane de lei. De unde vor lua directorii de spitale acești bani rămâne o enigmă. Desigur, un alt lucru este cert – CNAM nu va aloca un bănuț pentru acoperirea acestor cheltuieli. Cel puțin asta a precizat instituția pentru Sănătate INFO. Rămâne de văzut.
8. Digitalizarea sistemului Sănătății
Și acesta a fost indicat drept unul dintre prioritățile Ministerului Sănătății pentru anul 2016 (Sursa). Mai exact, în trimestrul IV sistemul informațional pentru medicina primară urma să fie implementat în toate instituțiile medicale și chiar să permită aplicarea dosarului electronic al pacientului. Și mai incredibil este faptul că Ministerul Sănătății își planificase să asigure „interoperabilitatea între sistemele informaţionale din sistemul ocrotirii sănătăţii”. Cert până acum este că nici SIA AMP nu funcționează, iar sistemul medical a rămas la raportarea pe hârtie. Rămâne o enigmă de ce.
9. Centrul de la Agenție
Una dintre cele mai inexplicabile reforme este crearea Centrului pentru Achiziţii Publice Centralizate în Sănătate.
Deși sună frumos, în realitate lucrurile stau cam așa – în acest centru lucrează șase angajați, majoritatea foști angajați ai Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale (AMDM) care a fost lipsită de dreptul de a mai organiza achiziții publice la medicamente și dispozitive medicale din „conflict de interese”.
Interesant este că Centrul se află în sediul AMDM, pentru că deocamdată nu are un sediu propriu. Cu alte cuvinte – totul a rămas la fel, doar că fluxurile financiare ajung pe alte conturi.
10. Transparența se amână
În anul 2016 Ministerul Sănătății a semnat 1079 de ordine interne care vizează activitatea sistemului medical – optimizări, gestionarea banilor publici, transfer de competențe etc. Dintre acestea au fost făcute publice 134 de ordine, adică doar 12,4% din totalul de ordine semnate.
De fapt, următoarea enigmă ține de metodologia după care se conduce Ministerul Sănătății atunci când decide ce informație ajunge publică și ce informație rămâne după cortină.
█ Articole relaționate:
Numiri „cu lumina stinsă”. Cine conduce Centrul de achiziții centralizate în Sănătate