Redactor: Sorina David
Sistemul de asigurări în medicină a devenit obligatoriu acum 10 ani. Deși a fost instituit pentru a garanta cetăţenilor acces echitabil la asistenţa medicală, acesta încă nu şi-a demonstrat pe deplin eficienţa. Cazul lui Vladimir Duplinschi, şomerul băgat la închisoare după ce s-a opus sistemului şi a refuzat să plătească amenda, pentru că nu şi-a cumpărat poliţa medicală, i-a făcut pe mulţi să tragă o singură concluzie: Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM) este o instituţie care strânge bani, dar nu oferă nici drepturi egale, nici calitatea serviciilor pe care oamenii sunt obligaţi să le achite. Cei care se împotrivesc riscă să ajungă la „închisoarea datornicilor”. Compania se judecă acum cu alte 118 persoane care au datorii la Fondul de asigurării obligatorii de asistenţă medicală.
Deşi recunosc că este o situaţie regretabilă, reprezentanții CNAM susţin „că nu trebuie de neglijat executarea la timp şi corespunzător a tuturor obligaţiilor stabilite prin lege”. „Iar în cazul achitării primelor de asigurare către Fondul de asigurări obligatorii de asistenţă medicală avem şi obligaţia morală ca prin onorarea obligaţiilor să facem posibilă acoperirea serviciilor medicale pentru cei care au nevoie de acestea”, se arată într-un răspuns al Companiei către Centrul de Investigaţii Jurnalistice.
Concediată de angajator şi uitată de stat
Sistemul de asigurări obligatorii în medicină nu este suficient de rodat ca să asigure drepturile persoanelor care, după ce achită cotizaţiile, din anumite motive, rămân fără locul de muncă sau sunt trimişi în concediu forţat. În consecinţă, aceşti contribuabili nu mai pot beneficia de gratuităţile garantate de poliţa medicală. Este şi cazul Marianei A., o tânără funcţionară din Chişinău, concediată dintr-o structură municipală. La câteva zile după ce şi-a pierdut locul de muncă, din cauza stresului, femeia a fost nevoită să se adreseze la medic. La policlinica de sector a aflat că nu mai poate beneficia de gratuităţi pentru că poliţa medicală şi-a pierdut valabilitatea din ziua disponibilizării. Drept consecință, tânăra s-a văzut nevoită să plătească pentru toate serviciile medicale care i-au fost acordate. Femeia spune că i-a venit foarte greu să facă faţă cheltuielilor, mai ales că între timp a suportat un accident şi s-a ales cu o fractură de picior.
„După concediere am rămas practic fără drepturi. Te simţi umilită, discriminată, abandonată de stat când ajungi în asemenea situaţii”, mărturiseşte tânăra. Mariana s-a aflat câţiva ani la rând în litigiu cu Primăria Municipiului Chişinău şi în tot acest timp, poliţia de asigurare în sănătate i-a fost dezactivată.
Reprezentanţii CNAM, deşi promit de câţiva ani să înainteze propuneri pentru a modifica legislaţia, recomandă cetăţenilor ajunşi în astfel de situaţii să se înregistreze la Agenţia pentru ocuparea forței de muncă şi să obţină statut de şomer, care oferă şi dreptul temporar de a beneficia de asigurările în medicină.
Principiul solidarităţii, valabil doar pe hârtie
Avocata Violeta Gaşiţoi, care apără interesele unor cetăţeni ajunşi în litigiu cu Fondul de asigurări în medicină, spune că metoda dezactivării imediate a poliţei medicale şi lipsirea de drepturi este una excesiv de drastică. În aceste situaţii, persoanele care au depus ani la rând contribuţii, fără să fi beneficiat de acest fond de solidaritate, sunt dezavantajate şi discriminate în momentul în care, din anumite motive, nu mai pot plăti. „Sistemul de asigurări în medicină este conceput tocmai pentru a răspunde la necesitățile persoanelor care au nevoie de aceste servicii. Persoana începe să achite prima de asigurare imediat ce este angajată la serviciu şi imediat ce angajatorul o concediază, poliţa devine inactivă. În această parte legea este una disproporţionată şi nicidecum nu este în favoarea salariatului, ci în favoarea companiei de asigurări, adică a statului. Foarte des avem cazuri în care cetăţenii au achitat cotizaţii timp de 3-5 ani şi nu au beneficiat de asistenţă medicală. Iar când persoana este concediată, apar probleme de sănătate, întrucât nu mai este asigurată, trebuie să achite toate serviciile. Tocmai în situaţia când oamenii ajung să aibă cel mai mult nevoie de servicii medicale, statul îi lasă pe cont propriu”, comentează avocata.
Violeta Gaşiţoi este de părere că anume în această situaţie ar trebui să funcţioneze principiul solidarităţii pe care este bazată asigurarea obligatorie în medicină. „Сonstatăm că acest principiu al solidarităţii este doar pe hârtie, pentru că în practică el nu se aplică”, continuă avocata.
Ea consideră că statul trebuie să prevadă o perioadă de valabilitate a poliţei medicale de cel puţin şase luni după concediere. O altă soluţie, în opinia avocatei, ar fi introducerea unui fond cumulativ din contul cotizaţiilor, aşa ca fiecare persoană care a contribuit să poată folosi o anumită sumă pentru situaţii de criză, care nu pot fi prevăzute.
Și muncitorii sezonieri sunt nedreptățiți
Breşele din legislaţie nu permit nici celor care lucrează sezonier să beneficieze de gratuităţile poliţei medicale pe perioada în care nu sunt angajaţi, deşi o bună parte din an aceştia achită cotizaţiile. În această situaţie s-a pomenit Procopie Romanciuc din satul Căţeleni, raionul Hânceşti, care este fochist la grădiniţa din localitate. Bărbatul are poliță de asigurare doar în perioada rece a anului, cât este angajat. Bărbatul, care suferă de diabet şi mai multe maladii asociate, este privat de gratuităţile poliţei medicale în lunile în care nu are salariu. „Jumătate de an are poliţă de asigurare, deoarece lucrează, dar în cealaltă jumătate – nu are. El are diabet şi probleme cu tensiunea. Nu are scutiri, cum au cei cu cote valorice. Nu ştim unde să mergem ca să ne lămurească cum să procedăm, ne-am adresat la CNAM, dar nu ne-au dat niciun răspuns”, ne spune Zinaida, soția lui Procopie Romanciuc.
De cealaltă parte, CNAM spune că oamenii trebuie să cumpere poliță de asigurare pentru lunile în care nu sunt angajați oficial. „Cetăţeanul care este angajat pe o perioadă anume în timpul anului, trebuie să procure poliţa de asigurare pentru lunile în care nu este antrenat în câmpul muncii”, se arată într-un răspuns oferit de CNAM la solicitarea Centrului de Investigaţii Jurnalistice. Totuşi, reprezentanţii companiei recunosc că există mai multe carenţe în sistemul de asigurări în sănătate care nu acoperă toate situaţiile în care ajung contribuabilii. De exemplu, una din propunerile de modificare a legislaţiei înaintate de CNAM Legislativului vizează drepturile salariaţilor care au rămas pe drumuri ca urmare a destrămării societăţii comerciale sau instituţiei la care fuseseră angajaţi. După modelul ţărilor europene, s-a propus ca ei să poată beneficia de gratuităţile pe care le oferă poliţa de asigurare în sănătate încă timp de două luni, după ce angajatorul a intrat în insolvabilitate.
Privaţi de gratuităţi din cauza prejudecăţilor
Cel mai des sunt private de gratuităţile sistemului de asigurare medicală persoanele din categoriile vulnerabile de populaţie, cum ar fi romii, persoanele cu dizabilităţi, inclusiv cele cu dizabilităţi psihosociale, cei care cel mai des rămân fără loc de muncă din cauza prejudecăţilor din societate. Aşa i s-a întâmplat şi Mariei S. din raionul Ialoveni. Femeia este beneficiară a Centrului comunitar din sectorul Botanica al Capitalei, deschis cu suportul unor organizaţii internaţionale pe lângă Asociaţia persoanelor cu dizabilităţi psihosociale. Tânăra a absolvit două facultăţi, a lucrat profesoară în şcoală, dar de îndată ce s-a aflat că a urmat tratament la Spitalul de Psihiatrie, a fost concediată. A mai încercat să se angajeze, dar nu a reușit. „Doar la Psihiatrie mă tratez gratuit, în rest trebuie să plătesc pentru că n-am poliţă. Cât lucrez, nu ajung să am nevoie de servicii medicale, cum mă concediază, dar asta se întâmplă după ce fac tratament la Psihiatrie, mă îmbolnăvesc şi mai tare, dar nu mă pot adresa la medic, căci trebuie să plătesc, dar bani nu am”, povesteşte Maria.
Tragedia acestei familii este că şi tatăl fetei este în aceeaşi situaţie, iar singurul întreţinător este mama, nevoită să ia calea străinătăţii pentru a face faţă cheltuielilor. „La ei nu vine asistentul social din localitate, iar medicii de familie îi ocolesc. Este de ajuns să faci o singură dată tratament la psihiatrie şi rămâi stigmatizat ca alienat mintal”, susţine Arcadie Astrahan, directorul Asociaţiei persoanelor cu dizabilităţi psihosociale.
Şi avocaţii sunt discriminaţi
Nemulţumiţi de politicile din domeniul asigurării medicale obligatorii sunt şi avocaţii. La începutul anului, şapte apărători s-au adresat la Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii invocând că legislaţia în vigoare nu le acordă nicio posibilitate să-şi procure poliţa de asigurare medicală cu reducere, aşa cum se întâmplă în cazul altor beneficiari. Reprezentanţii Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină şi ai Ministerului Sănătăţii, instituţii care fac politicile în domeniu, au fost chemaţi să ofere explicaţii. „Ei au argumentat că nu discriminează pe nimeni pentru că anume aceste trei categorii nu au calitatea de persoane asigurate. Persoană neasigurată, de fapt, se echivalează cu persoană neangajată în câmpul muncii. În realitate, stilul de lucru al executorilor, notarilor şi avocaţilor este de liber profesionist. Asta nicidecum nu presupune că sunt şomeri. Au calitatea de asigurat pentru că procură poliţa an de an, plătesc fondul social şi impozitele din venitul pe care îl obţin. Odată ce am determinat că sunt persoane asigurate, am mers să analizăm care este diferenţa dintre aceste trei categorii. Bunăoară, chiar în primul articol al Legii cu privire la notariat este scris că notarii sunt reprezentanţi ai puterii de stat. Şi în cazul executorilor e la fel”, continuă avocata.
Consiliul da, Compania ba
Apărătorii care au sesizat Consiliul au insistat şi asupra faptului că legile sunt discriminatorii pentru femeile avocat însărcinate. În comparaţie cu alte gravide, ele sunt obligate să-şi suspende licenţa ca să poată folosi o poliţă gratuită pe perioada maternităţii şi lăuziei. În această dilemă s-a pomenit Veronica Mihailov-Moraru, una dintre apărătoarele care a sesizat Consiliul şi care de două luni se află în concediu de maternitate. „Avocatul este propriul său angajator. Din veniturile proprii achităm toate impozitele şi contribuţiile sociale la stat. Ar fi firesc ca din contul acestora să fie asigurată poliţa gratuită pe perioada îngrijirii copilului. Dar în această situaţie suntem discriminate în raport cu femeile care au statut de angajate şi care beneficiază până la vârsta de trei ani a copilului de servicii medicale gratuite”, explică Veronica Mihailov-Moraru. La 17 aprilie 2014, Consiliul a dat dreptate avocaţilor şi a recomandat Ministerului Sănătăţii şi Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină să-şi revadă politicile pentru a exclude situaţiile discriminatorii. Reprezentanţii celor două instituţii au ales însă o altă cale – au contestat actul în instanţa de judecată, cazul fiind încă pe rol.
Întregul articol îl puteți citi pe http://www.investigatii.md/index.php?art=787
█ Articole relaționate:
Moldovenii pot depune petiții online la Compania Națională de Asigurări în Medicină
Guvernul a stabilit majorarea bugetului CNAM. Va crește însă și deficitul